Capacitatea exceptionala a fructelor si legumelor

Congresul cancerului tinut recent la Paris a confirmat capacitatea exceptionala a fructelor si legumelor de a preveni si vindeca tumorile ucigatoare !!! 

 "Bomba" ultimului congres mondial al cancerului tinut la Paris a fost victoria morcovului si a rubedeniilor lui impotriva bolilor oncologice. Fructele si legumele au triumfat. Un studiu mamut, intins pe o durata de 35 de ani si efectuat pe 500.000 de subiecti, a dovedit fara drept de apel ca alimentatia vegetariana reduce drastic aparitia cancerului. Practicantii terapiilor naturiste au avut dreptate. Cand Dumnezeu a lasat boala a lasat si leacurile care o pot vindeca. 

"De necrezut", a exclamat profesorul francez Michel Boiron, presedintele fondator al congresului international al cancerului. "Scepticismul nostru este invins. Cifrele studiului EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition =Investigatia europeana prospectiva privind cancerul si alimentatia) sunt de necombatut. Legatura dintre cancer si alimentatie este edificata." 

Iisus - Fericirile si Rugaciunea Imparateasca

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau

Wonderful World

David Attenborough - Wonderful World - BBC Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Oreste Teodorescu invitat la “Cuvânt Dobrogean”

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Neale Donald Walsch - Frica si Iubirea

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Scrisoarea lui Gregg Braden către comunitate – 2012

In sfârşit, anul 2012 a sosit!

În acest an crucial pentru noi şi pentru lumea noastră, este clar că rolul comunităţii a devenit cheia modului în care navigăm către schimbările uriaşe pe care viaţa pare că ni le-a adus în cale. Profit de această ocazie, ca să-mi exprim recunoştinţa pentru tot ceea ce faceţi pentru ca marea comunitate a lumii noastre să devină un loc mai bun. Aş vrea să ştiţi că nu am fost niciodată mai optimist în legătură cu viitorul şi cu lumea care începe să se contureze în faţa ochilor noştri!

Începând cu tradiţiile orale ale popoarelor ancestrale din lumea întreagă, la cele mai preţuite tradiţii spirituale ale lumii noastre, semnificaţia lui 2012 „fereastra schimbării” nu mai este secretă. Strămoşii noştri ştiau că acest timp al schimbării va veni, pentru că întotdeauna se întâmpla aşa. Ei au înţeles natura ciclică a mediului natural de pe Pământ. (vezi cartea Timpul Fractal, publicată de Editura For You) Ei au mai ştiut şi că viitorul nostru va fi determinat mai puţin de schimbările în sine şi mai mult de noi înşine şi de alegerea fie să ne luptăm unii cu alţii, fie să ne ajutăm unii pe alţii, pe măsură ce trecem prin aceste schimbări. (vezi cartea Adevăr profund, care va fi publicată de Editura For You)

Din diverse motive, cele mai luminate minţi ale timpurilor actuale s-au pus de acord asupra acestui subiect. Oameni de ştiinţă, ingineri, arhitecţi, lideri religioşi şi spirituali din lume ne avertizează că alegerile pe care le facem în viitorul apropiat vor determina soarta naţiunilor, a civilizaţiilor şi viitorul vieţii Aici, pe Pământ. (Crossroads for Planet Earth, Scientific American, September 2005)

Am  fost rugat de mulţi oameni din multe locuri ale lumii să comentez evenimentele din 2011, unde consider că vor conduce ele şi ce putem să aşteptăm de la 2012 şi de la anii care vor urma. În loc să răspund la sute de scrisori, am ales să răspund într-o scrisoare adresată comunităţii.

Iubirea - Osho

Osho: "Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc"

 

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:

”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”





                                                    Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.

Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.

Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.

Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.

Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.
Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare. 
Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte ! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient. Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el.

Reţineţi însã: iubirea nu poate creşte decât faţã în faţã. Animalele nu pot simţi acest lucru, cãci ele nu ştiu sã facã dragoste decât pe la spate; de aceea, între ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relaţie adevãratã. O datã actul sexual terminat, fiecare pleacã în treaba sa, separat, fãrã un mulţumesc sau un la revedere! Animalele nu au reuşit sã îşi creeze familii, relaţii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv cã atunci când fac dragoste nu se privesc în ochi, nu stau faţã în faţã. Ca şi cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu conţine nici un element uman.

Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul animal care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului).
Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã.
De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt. 

Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã ! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.

Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc.

De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri.

Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat.

Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat.  

Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient.

Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret.

Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.

De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“

Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã.

Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.  

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente. 




Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

Osho



Sa ne deschidem bratele ... Iubirii!




Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Elixirul tinereţii – alimentatia raw

 Anette Larkins, în vârstă de 70 de ani, din Florida a uimit o lume întreagă. Deşi este mamă şi bunică, poţi să juri că are maxim 30 de ani.
Femeia spune că a găsit elixirul tinereţii şi mărturiseşte că nu a apelat niciodată la chirurgia estetică. Ea spune că secretul constă în dieta pe care o respectă cu sfinţenie încă de când avea 27 de ani: este vegetariană şi mănâncă doar fructe şi legume crude, pe care le cultivă singură în propria grădină. Mai mult, ea colectează apă de ploaie pe care o bea ca atare şi cu ajutorul căreia îşi prepară diverse sucuri.”Mănânc doar fructe, legume, nuci şi seminţe. Grădina mea e plină de legume şi consum doar alimente crude. Nu pot mânca alt tip de mâncare. Diverse persoane îl întrebă pe soţul meu de ce stă cu o femeie atât de tânără. Sunt o femeie energică, mă trezesc la 5:30 în fiecare zi şi sunt plină de energie“, a declarat Anette Larkins.
Soţul femeii are 54 de ani şi nu urmează acelaşi regim ca şi soţia lui, însă este mândru de faptul că are o parteneră de viaţă, care pare să nu îmbătrânească niciodată. Se pare că elixirul tinereţii nu este chiar o poveste. În urma unui studiu, cercetătorii au descoperit că extractul de fruct de rodie, care includea atât miez cât şi coaja şi seminţele, duce la reducerea semnificativă a deteriorării celulelor creierului, muşchilor, precum şi la efecte benefice asupra îmbătrânirii pielii.
Sursa: material primit pe email


Mai multe despre acest exemplu personal puteti gasi pe site-ul: http://www.annettelarkins.com/index.html



Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Revoluţia paşnică din Islanda

În Islanda, tara in care guvernul a fost demis in totalitate, marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creata în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intentionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia. Şi toate acestea paşnic. O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală.

De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani? Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplu?

Iata pe scurt, istoria evenimentelor:

2008. Se nationalizeaza cea mai mare banca din tara. Se prăbuşeşte moneda, bursa isi suspenda activitatea. Ţara este în stare de faliment.

2009. Protestele populare din fata parlamentului fac sa fie convocate alegeri anticipate si provoava demisia primului-ministru şi a membrilor guvernului in bloc. Continuă situaţia economica nefavorabila.

Printr-o lege se propune rambursarea datoriei catre Marea Britanie şi Olanda avand de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze sa le plateasca lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% interese.

2010. Oamenii ajung să iar în stradă şi cer ca aceasta lege sa fie supusa referendumului.

În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţa că se va consulta poporul.

La referendumul, organizat în luna martie 93% din voturi au fost impotriva acestei legi.

Pentru toate acestea, guvernul incepe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin, şi toti bancherii implicati, pleaca din ţară.

În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a înlocui pe cea curenta, o copie a constituţiei daneze.

Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran.Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică, din 522 care si-au depus candidaturile, pentru care era necesar sa fie majori şi sa aiba sprijinul a 30 de persoane.

Adunarea constituţională începe activitatea în februarie 2011 prezinta un proiect de constituţie bazată pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară.
 Noua constitutie trebuie să fie aprobata de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.

Aceasta este scurtă istorie a Revoluţiei Islanda: demisia guvernului în bloc, naţionalizarea băncilor, un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice, închisoare pentrua cei responsabili pentru criza şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.

S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană? S-a comentat cu privire la acest lucru in talksourile politice? S-au văzut imaginile de la evenimentele la televizor? Bineînţeles că nu.

Oamenii islandezi au fost în măsură să dea o lecţie pentru toată Europa, să se impotriveasca intregului sistem şi sa ofere o lecţie de democraţie intregii lumi.

Sursa: un articol spaniol care prezintă derularea evenimentelor în cazul revoluţiei din Islanda
http://www.taringa.net/posts/noticias/9443668/Islandia-revolucion-silenciosa.html


Ceea ce nu s-a difuzat niciodata la televizor:




Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Ultimul interviu al lui Dan Puric

Jurnalul Naţional: Domnule Puric, ultima oară ne-am văzut înainte de sărbătorile de iarnă. De-atunci a dat viscolul, dumneavoastră aţi plecat în turneu prin ţară şi ţara a ieşit în stradă. Mai vine lumea la spectacole pe praful ăsta?
● Dan Puric: Se pot mobiliza oamenii şi în ciuda vremii, şi în ciuda vremurilor. Ignorând viscolul şi zăpada, lumea vine la spectacole, domnu' Ciutacu. Este o nevoie sufletească, nu una culturală. Suntem într-un proces de refacere sufletească. După ce joc, când vin oamenii la cabină, se foloseşte foarte rar expresia: "Felicitări, ati jucat bine". Nu, se foloseşte expresia: "Mi-aţi făcut o bucurie sufletească". Ceea ce simt e că oamenii receptează bucuria sufletească.

● O fi vreun soi de terapie pentru un popor suferind...
● Nici cuvântul terapie nu vreau să-l folosesc. E vorba de ocrotire. Ocrotesc rădăcina aceasta sufletească care mai pâlpâie în noi. De ce vin aceşti oameni? Joc de 10 ani şi am sentimentul că am debutat ieri. De ce reacţionează oamenii ca şi cum ar avea sute de ani de experienţă teatrală de genul acesta? De unde coeficientul acesta de inteligenţă nepoluată? Dramaturgul francez Sacha Guitry spunea că şi publicul trebuie să aibă talent. În România,publicul are talent. E un public rămas intact, care are alergie totală la mitocanizare. Pot să compar publicul din România cu cel din Asia, din toată Europa.

Ciclonul nu pleacă dacă nu bate fluturele din aripi
● Când nu merge la teatru, publicul ăsta mai iese şi-n stradă. Azi la Târgul Mureş, mâine-n Piaţa Universităţii, mai dă jos un guvern, mai pune un Arafat înapoi. Cum vă raportaţi la valul protestelor antiregim?
● N-am fost desprins deloc de fenomenul revoltelor. Cu ocazia asta, jucând în paralel Visul cu organizarea conferinţelor mele, am reuşit şi să intru în cartea de istorie.