S-a dovedit stiintific: MOARTEA NU EXISTA!

 Robert Lanza, cercetator la Advanced Cell Technology, a dovedit prin fizica cuantica faptul ca moartea nu exista. Cand trupul isi termina „bateriile”, mai raman 20 de wati de „energie informationala”.
O noua teorie stiintifica demonstreaza ca moartea trupului nu este punctul terminus al calatoriei sufletului, asa cum, de altfel, sustineau si stramosii nostri, dacii.
Prin observatii ce tin de fizica cuantica s-a ajuns la notiunea de „lumi multiple” sau „multivers”, in loc de „univers”. Noua teorie care demonstreaza ca moartea nu exista are la baza conceptul de biocentrism.

Stravechiul „pom al vietii”, care arata ca ce este in Cer, asa si pe Pamant:

Adica, exista un numar infinit de universuri si tot ceea ce este posibil sa se intample are loc in unele dintre acestea. Iar ceea ce nu este posibil sa se intample este doar moartea! Toate aceste multiple universuri exista simultan si, indiferent ce se intampla intr-unul dintre acestea, „actiunea” se continua intr-un altul.

Podul Einstein-Rosen, calea de legatura intre universuri:

Daca un corp este distrus intr-un univers, nucleul energetic de 20 de wati – masurat stiintific – care a facut creierul sa functioneze ca un computer nu se stinge odata cu trupul. Se stie de ani multi ca „energia nu se distruge, se transforma”, iar „fantana energo-informationala” a creierului, cum au numit cercetatorii cei 20 de wati, transcede intr-o nou univers.Un experiment, publicat recent in „Science”, arata comportamentul unei particule ce trebuia  sa treaca simultan prin doua separatoare de fascicule. Particula a trecut prin primul separator de fascicule. Cat timp aceasta a petrecut in separator, un Observator oarecare se poate decide sa actioneze comutatorul celui de-al doilea separator, pornindu-l sau oprindu-l. Ceea ce Observatorul a decis la acel moment, a determinat particula sa se comporte intr-un anume fel, sa treaca mai departe sau sa mai astepte. Indiferent de alegerea pe care a facut-o Observatorul, particula este cea care experimenteaza optiunile. Ideea e ca manifestarea energiei transcede ideea clasica de timp si spatiu. Ganditi-va la cei 20 de wati de energie ca la un holoproiector, care afiseaza rezultatele experimentului pe un ecran. Indiferent daca Observatorul a oprit sau a pornit al doilea separator de fascicule, holoproiectorul ramane activat de aceeasi baterie de 20 de wati. Conform Biocentrismului, spatiul si timpul sunt doar instrumente pe care creierul uman, „bateria de 20 de wati”, le foloseste ca sa aranjeze intr-o forma accesibila informatiile primite. Mintea are nevoie de ele. „Bateria” nu, doar le proceseaza la un moment dat, dar functionarea ei categoric nu depinde de timp si spatiu.
Vorba lui Einstein: „Oamenii ca mine stiu ca diferenta intre trecut, prezent si viitor nu este decat o iluzie perpetuata de incapatanarea umana”.

Bratarile sacre ale dacilor, un pod „Einstein-Rosen” pentru sufletele nemuritoare:

Legatura Cer-Pamant
Orice se intampla cu trupul uman, „bateria” este cea care va experimenta trecerea prin „al doilea separator de fascicule”. Aici intervine Multiversul. Intr-un univers, trupul poate sa moara, dar simultan, in alt univers, el poate continua sa traiasca. Practic, ceea ce au descoperit cercetatorii acum, in trecut se numea Pomul vietii, a carui filosofie se regaseste in toate culturile antice. Este Thorul, „legatura Cer – Pamant”, care constituie calea prin care „fantana nemuritoare de energie”, „bateria de 20 de wati” purtatoare de infoenergie sare dintr-un univers in altul. In stiinta, Thorul poarta denumirea de Podul Einstein-Rosen. De fapt, sunt mai multe poduri, fiecare catre alt univers, care uneste „gaurile negre”. Conform acestei teorii, universul in care ne aflam noi se afla in interiorul unei gauri negre, care exista in interiorul altui univers si tot asa. Cine este Observatorul care alege sa ne comute la un moment dat, acordand „bateriei” energoinformationale sa experimenteze si alte universuri? Rugaciunea „Tatal nostru” contine esenta acestei teorii: „Tatal nostru care esti in ceruri (…)/ Faca-se voia Ta, precum in Cer, asa si pe Pamant”!

Sursa: http://www.enational.ro

 Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Oameni care ne inspira si ne dau putere!

Va fac cunostinta cu SupraOAMENI care traiesc alaturi de noi mult mai intregi decat ne simtim cateodata, plini de VIATA si Bucurie de a impartasi, de a compasiona, de a ne ajuta sa traim plenar, sa ne depasim limitele impuse de noi, in conditiile in care ei au venit aici cu limite vizibile pe care le-au depasit cu vointa si credinta intr-un mod incredibil.

In fata acestor Oameni ma inclin! Le sunt recunoscatoare si imi deschid mai tare bratele sa-i imbratisez in semn de respect si MULTUMIRE!

Nick Vujicic - speaker motivational si Marian Başa - pictor

Nick Vujicic. "Fără mâini. Fără picioare. Fără griji!

Poate că uneori simţi că eşti la capătul puterilor şi îţi vine să plângi în hohote. Poate că alteori eşti prins cu grijile şi treburile de zi cu zi şi nu mai ai vreme să te uiţi în jur. Dar ne gasim timp sa multumim pentru ceea ce Suntem si Avem, pentru ca avem maini, picioare, ...?! Nick este recunoscator, iubeste viata, traieste cu bucurie, chiar daca nu este intreg fizic ... Noi ce motiv avem sa nu fim recunoscatori vietii?
Are aproape 30 de ani, iar atunci când s-a născut, toată lumea a înmărmurit. O linişte cumplită a definit intrarea în viaţă a lui Nick Vujicic: se născuse un copil cu sindromul Tetra-Amelia.

"Imaginează-ţi cum e să te naşti fără mâni. Fără braţe cu care să cuprinzi pe cineva. Fără mâini cu care să mângâi sau cu care să strângi alte mâini. Dar cum o fi să te naşti fără picioare? Să nu poţi niciodată să dansezi, să mergi, să alergi, fără să poţi măcar să stai vreodată pe picioarele tale. Ce-ai face? Cum ţi-ar afecta toate astea viaţa de zi cu zi?" Aşa începe povestea lui Nick pe pagina lui de internet, attitudeisaltitude.com.
Copilăria şi adolescenţa lui au fost marcate de o luptă teribilă: a învăţat să facă fiecare lucru banal pe care noi, ceilalţi, nici nu conştientizăm cât de norocoşi suntem că-l putem face: să se spele pe dinţi, să se piptene, să scrie, să ajungă dintr-o cameră în alta... Pas cu pas, victorie cu victorie, Nick s-a transformat în tânărul aproape ireal care azi le redă zâmbetele şi curajul altora mult mai norocoşi decât el.

 Marian Başa, artistul fără mâini, pictează ţinând penelul între degetele piciorului drept!
 
Învingându-şi handicapul, cu o voinţă extraordinară, Marian Başa a cunoscut consacrarea în artă.
Moto-ul său în viaţă este: „Performanţa nu are limite!"

Pictorul gălăţean Marian Başa este unul dintre semenii ale căror existenţe sunt extraordinare lecţii de viaţă. „M-am născut cu o boală numită artrogripoză congenitală multiplă din cauza căreia nu-mi pot folosi absolut deloc mâinile. O boală pentru care nu există tratament. Paradoxal, norocul meu a fost acela că provin dintr-o familie cu o situaţie materială modestă. Părinţii mei nu şi-au permis să plătească pe cineva care să aibă grijă de mine atunci când n-o puteau face ei şi asta m-a determinat să lupt pentru a deveni independent" - aşa îşi începe seria impresionantelor sale mărturisiri Marian Başa. Handicapul de care suferă tânărul în vârstă de 27 de ani nu l-a împiedicat să-şi urmeze vocaţia artistică.

În urmă cu trei ani, pictorul a absolvit Universitatea de Arte din Bucureşti. Miracol? Nu, o voinţă extraordinară! „
Pe când aveam cinci ani, una dintre surorile mele a început clasa întâi şi am văzut-o cum desena bastonaşe. I-am spus că vreau şi eu şi în glumă mi-a pus creionul între degetele piciorului drept. Am început să trag liniuţe cu o bucurie greu de descris. Mama m-a văzut, şi, cu lacrimi în ochi, m-a ajutat să continui. Îmi apuca piciorul cu mana şi mă învăţa să scriu literele. Acela a fost începutul", povesteşte tânărul artist plastic. Marian spune cu mândrie că, doi ani mai târziu, când a mers la rândul său la şcoală, ştia şi putea să scrie. „Mama s-a gândit că trebuie să mă înscrie la o şcoală specială, dar acolo i s-a spus că ar fi păcat de mintea mea, aşa că am mers la una generală. Scriind cu piciorul, am fost un elev aproape normal", afirmă pictorul. Spune că datorează integrarea lui în societate mai ales surorilor sale.

Un rol foarte important în viaţa lui a avut profesorul de biologie Albert Gierling, care i-a descoperit vocaţia artistică. Mai întâi, a comadat o bancă specială adaptată handicapului elevului său astfel încât să poată scrie stând mai comod, la şcoală. Apoi, într-o zi l-a văzut desenând şi i-a descoperit vocaţia. „Eram în clasa a treia şi domnul profesor a văzut pe bancă mai multe desene de-ale mele. Le-a privit cu atenţie după care mi-a cerut să desenez câteva felicitări de Crăciun. A vândut vreo 7000 de copii xeroxate, iar banii i-a depus într-un cont pe numele meu în speranţa că ar putea fi cheltuiţi pentru vreun tratament sau operaţie care să-mi redea mâinile", îşi aminteşte emoţionat Marian.

Spre uimirea tuturor, adolescentul, care-şi găsise deja drumul în viaţă, a luat admiterea la Liceul de Artă din Galaţi pe care l-a absolvit cu brio. „Am avut niste profesori absolut minunaţi cărora n-am vrut să le înşel aşteptările. Lucram foarte mult şi toţi ziceau că eram bun. M-au pregătit pentru admiterea la facultate şi m-am străduit să progresez obligat fiind de încrederea lor", afirmă Marian Başa. Modul în care desenează Marian Başa este un spectacol fascinant La facultate, tânărul artist a trecut prin multe momente dificile având în vedere condiţia materială modestă a familiei sale. Au fost perioade în care nu a avut cu ce să-şi cumpere materialele necesare (pânză, carton, uleiuri etc.), sau bani pentru plata taxei de cămin. Acum însă poate privi în urmă cu mândrie. Palmares artistic Lucrările pictorului Marian Başa au fost expuse pe simezele a cinci expoziţii personale - ultima anul trecut, la Sala Radio -şi ale altor câteva zeci colective.

„Intenţionez ca, în viitor, să mă ocup de spectacole cu nisip pe sticlă şi grafitti. Ca să înţelegeţi, pe o masă de sticlă este presărat nisip, iar dedesubt se află o cameră video conectată la un videoproiector. Spectatorii urmăresc pe un perete, timp de 10 - 15 minute, cum desenez, de exemplu, un elefant pe care îl metamorfozez într-un ceainic şi aşa mai departe", explică artistul plastic.

Marian Başa este deja un nume în pictura contemporană, iar tablourile sale au o cotă de piaţă bună. Pe cel mai bine plătit a primit 5.300 de euro. Criticul de artă Armand Steriadi consideră că pictorul gălăţean este o figură remarcabilă în lumea artiştilor plastici: „Tot ceea ce a "premeditat " în plan artistic până acum i s-a împlinit. Libertatea lui posedă repere reale, potenţate de o biografie particulară , dincolo de care traieste un suflet nedeprins cu înfrângerile".

De cinci ani, Marian îşi petrece verile pe Litoral, la Mamaia, unde face portrete pentru turişti şi cea mai mare parte a banilor astfel câştigaţi o donează Fundaţiei Licinium al cărei membru este. „Licinium promovează îmaginea pozitivă a persoanelor cu handicap. Anual, fundaţia acordă unor astfel de persoane 50 de burse de studiu şi sprijin pentru a reuşi în viaţă. Eu mă număr printre cei care cred în această misiune. Dacă vrei să ajuti pe cineva, în primul rând, trebuie să-l faci să creadă că poate reuşi", consideră pictorul. Spune că printre cei ajutaţi se numără o tânără, care, vreme de şase ani, a refuzat să mai iasă din casă fiind complexată de handicapul de care suferă. „M-am jucat cu mintea ei şi acum vă pot spune cu mare satisfacţie că este studentă la ASE.

De altfel, recent, am început filmările pentru un clip care va fi difuzat pe toate televiziunile şi sper că voi reuşi să conving cât mai mulţi oameni, cu sau fără handicap, că performanţa nu are limite", mai spune Marian Başa. Artistul plastic poate spune fără să exagereze că şi-a schimbat destinul şi are credinţa că oricine poate s-o facă.
Sursa articol: adevarul.ro





Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Profesor Doctor D.C. Dulcan - omul care transcende stiinta

Va invit sa descoperiti din vasta cunostere si intelegere a omului de stiinta Dumitru Constantin Dulcan, neurolog şi psihiatru, doctor în ştiin­ţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul con­ştiinţei.

Iata cateva concluzii remarcabule la care a ajuns D.C. Dulcan:

"Ce inseamna iertarea ? Din punct de vedere spiritual, inseamna pace si armonie. Din punct de vedere stiintific, prin iertare, la nivelul ADN, modelul negativ este pur si simplu sters si se instaleaza in corp o buna chimie si un echilibru energetic."
"Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii ne­gative, care nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. ..."

"Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare"

"În spatele tuturor lucrurilor e Dumnezeu"

„Omenirea se îndreaptă spre o nouă conştiinţă”

"Dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici"

D.C. Dulcan: În spatele tuturor lucrurilor e Dumnezeu

E medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiin­ţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul con­ştiinţei.

O minte strălucită, cu o curiozitate şti­in­ţifică ieşită din comun, care nu încetează să caute răs­puns la marile întrebări ale existenţei. Nu doar distinc­ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o "minte uni­versală", care ordonează şi co­or­donează toate lucrurile din jur. "In­teligenţa materiei", cartea ca­re a bulversat lumea ştiinţifică ro­mâ­nească, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea îndrăz­neţe pe care le susţinea. A fost re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe din intuiţiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost con­firmate de ştiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi repre­zentat azi la nivel internaţional, aşezat cu mândrie alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell.

Poveste unui OM liber si fericit!

Alice, o româncă de 26 de ani, trăieşte de un an într-o pădure din Norvegia, iar în urmă cu 3 luni a adus pe lume o fetiţă perfect sănătoasă, într-o colibă de chirpici. Citeşte mai jos povestea ei impresionantă!

de Diana Sorescu, 15 Martie 2013

Alice, romanca de 26 de ani care a născut în pădure

Cine eşti?
Un om liber.

Alice, de ce altfel? De ce Norvegia? De ce acest stil de viaţă?
Altfel pentru că se poate mai bine decât am fost educaţi să credem, pentru că nu sunt de acord cu standardele societăţii moderne, pentru că am alte valori care să îmi ghideze viaţa. Norvegia, din întâmplare. Personal nu cred în graniţe şi state, pentru noi e vorba de o zona geografică care e încă verde, neaglomerată şi unde oamenii sunt mai putin deranjaţi de existenţa noastră în pădure. Traim astfel pentru că ne place să fie simplă şi pasnică viaţa de zi cu zi, fiindca e mai comod să iau morcovul din grădină decât a munci să ai bani să cumperi leguma de la cei ce muncesc să o aducă la tine de la cei care muncesc să o crească (şi la randul lor suferă de foame- vezi Africa, cel mai mare producator de legume şi fructe).

Ce părere are familia ta din România despre alegerea ta?
Familia din România se bucură pentru bucuria noastră şi înţeleg că confortul nostru constă în a trăi sănătos şi cât mai natural, liberi şi conectaţi cu noi înşine şi divinul univers.

Cum ai putut renunţa la confortul unei locuinţe ca să trăieşti în sălbăticie?
Pentru mine este mai comodă o locuinţă pe care am ridicat-o cu mâinile mele, unde tot ce mă înconjoară provine din natură şi deci însuşi praful este mai sănătos decât praful metropolei, unde nu sufăr de stres în legătură cu menţinerea parchetului lucios şi exersez mai multă flexibilitate mişcându-mă pe podeaua cu blănuri de elan decât pe canapeaua modernă dar ne-ergonomică. În plus, mai tot în o locuinţă tipică secolului 21 are la baza platicul şi o mulţime de alte produse dăunătoare mediului şi, din principiu, nu pot susţine astfel de industrie.Ca şi alternative se construiesc din ce în ce mai multe case pasive (earthship) în toate colţurile lumii, ceea ce implică folosirea materialelor organice şi reciclarea şi independizarea de la furnizorii de energie termică.

Cum te poţi descurca în lume fără bani?
Lumea funcţioneză fără bani, ireală credinţa că sunt o necesitate pentru a exista!

Ce mănânci, cu ce te îmbraci, cum reuşeşti să călătoreşti prin lume fără bani?
Mănânc multitudinea de oferte ale naturii vegetale, fără produse animale şi fără să cumpăr şi susţin ambalaje de plastic, aluminiu sau aditivi gen E-uri. Pădurea de acolo ne-a oferit o grămadă de plante pe care le-am uscat şi am făcut făine pentru iarnă, am găsit aruncate în spatele magazinelor grămezi de legume pe motiv că castravetele e strâmb sau saci de cartofi aruncaţi fiindcă un cartof din 2 kg s-a stricat, şi plante în ghiveci pe care le-am plantat în grădină pe munte şi ne-am condimentat mâncărurile, fructe am uscat şi păstrat pentru iarnă. Am fost culegători şi cultivatori prin întreaga lume, coaja de banan şi sâmburii le arunc pe pământ, nu la gunoi să fie arse, şi astfel contribui la fertilizarea solului şi ofer oportunitate de viaţă unui pom fructifer.
Mă îmbrac cu haine din fibre naturale, primite sau găsite, căci industria monocultură  a bumbacului mă preocupă de asemnea. În plus, nu doresc să inspir fibrele de plastic din modă polyacrylică şi îmbuibate cu bisfenol A.
Călătoresc cu forţa proprie: avem o bicicletă daneză cu 3 roţi. Când este prea plin de poluare şi metale grele pe drumurile aglomerate de maşini diesel, călătorim cu ocazia măcar că astfel ar merita mai mult folosirea maşinii pentru mai mult decât un pasager. Cu toate că s-ar putea folosi cu succes transportul rapid cu maşina motorizată electric sau cu apă sau cu aer sau magnetic.Trenul este o opţiune interesantă, dar cu pretenţii monetare absurde.

Ai născut în sălbăticie un copil perfect sănătos. Pentru secolul în care trăim e şocant. Cine a fost alături de tine?
Aio a venit pe lume în mâinile tatălui său. Încă consider că naşterea este un act perfect natural şi normal pentru corpul unei femei, deci cum nu mă credeam bolnavă să am nevoie de asistentă medicală, ci doar însărcinată, am considerat ca evenimentul să implice doar pe cei responsabili de venirea sa pe lume, anume părinţii.Am născut pe fratele său în spital şi am suferit tratament dezamăgitor din partea sistemului medical cu practici obstetrice standard.


O femeie lăuză are nevoie de medicaţie, de creme şi pastile, de un mediu steril. Nu îţi e teamă de infecţii?
Din moment ce corpul a fost deja obişnuit cu bacteriile din mediul de viaţă, pentru copil este practic mai sigur de posibile infecţii să sosească pe lume în casa unde a trăit mama, decât într-un spital plin de viruşi. Am avut ca şi alternative pentru posibile complicaţii postpartum ceaiuri (coada şoricelului şi traista ciobanului).

Care sunt principiile de viaţă după care te ghidezi?
Cred în traiul liber şi fericitor. Iubire în loc de frică, conştienţă în loc de ignoranţă, acceptare şi pace interioară în loc de spirit competitiv şi automutilare de dragul rigorilor absurde ale societăţii.

Care este mesajul tău către lume?
Deschide ochii ! Deschide sufletul ! Diferenţiază nevoile reale de constrângerile modei şi orgolii absurde.Trăieşte conştient de ce faci, de ce mănânci şi de cum influenţezi întreaga lume, căci toţi contăm şi toţi suntem unul!

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Interviu cu Joe Dispenza - Puterea care a creat corpul vindeca corpul!

Dr. Joe Dispenza este unul dintre cei mai populari protagonisti ai  filmului " What the bleep do we know?", unde expune inspiratul punct de vedere despre "Cum sa-ti construiesti ziua intr-un mod pozitiv".Dar cunoasterea sa despre creier trece mult dincolo de acele scurte  secvente din film. Doctorul Joe Dispenza ne explica in acest interviu cum lucreaza  substantele chimice in creierul nostru, mentinandu-ne in vechile obiceiuri  si modele comportamentale si ce poate fi facut pentru a depasi aceste tipare. El ne explica cum proliferarea jocurilor video violente este un pericol  pentru societate.

 

I: Stiti despre ce vorbiti, deoarece ati avut o experienta in viata  dumneavoastra care v-a fortat sa faceti eforturi pentru a va recupera propria sanatate. Puteti sa ne vorbiti despre asta?

R: Aveam 26 de ani si locuiam in sudul Californiei. Participam la concurs de triatlon si cand ma indreptam cu bicicleta catre o intersectie,  un organizator mi-a facut semn sa virez. Eu am facut-o fara sa ma asigur  si in acel moment a trecut o masina care "mi-a mancat" bicicleta si a  incercat sa "ma manance" si pe mine.
In urma accidentului am avut 6 vertebre fracturate in coloana, multiple fracturi, fragmente osoase in maduva spinarii si cateva vertebre intr-o  stare foarte proasta. Medicii mi-au pus un diagnostic destul de grav, nu credeau ca voi mai merge vreodata si mi-au recomandat o interventie  chirurgicala complexa, in care sa-mi introduca o tija pe toata lungimea  coloanei, pentru a o sustine. Mi-au spus ca trebuie sa port ghips cel  putin jumatate de an.

Dupa ce am ascultat opinia a 4 chirurgi eminenti, am  luat decizia sa nu ma operez, ceea ce i-a facut sa creada ca mi-am pierdut  mintile. Nu puteam sa-mi imaginez cum voi trai restul vietii cu un  handicapat.

Am trecut de la modul meu de viata modern: dinamic, cu viata sociala, cu o cariera, conducand masini sport, etc, la cu totul altceva, fiind  imobilizat la pat, stand cu fata in jos.

Principiul in care credeam atunci si inca mai cred si acum este ca puterea  care a creat corpul vindeca corpul . Momentul in care am luat decizia a  fost critic, deoarece a trebuit sa cred cu adevarat ca pot aplica acest  principiu, astfel incat sa trec de la filozofie la aplicarea practica,  incat sa vad daca pot crea unele efecte in corpul meu. Nu mai aveam nimic  altceva de facut. 

Am luat doua decizii:

Prima: nu voi lasa sa treaca nici un gand fara sa-l verific.

A doua: daca cred in aceasta putere, poate ca pot sa creez o relatie cu  ea, sa interactionez cu ea, sa-i dau un model, niste instructiuni.

Zilnic, timp de 2 ore dimineata si 2 ore seara re -cream in mintea mea  fiecare vertebra in parte. Acesta era planul pe care doream sa-l vada  subconstientul. Cand mintea mea se ducea catre un gand, o frica, o temere,  un simtamant, sau la intamplare, incepeam totul de la inceput. O vigilenta  absoluta. Dupa cateva saptamani procesul a devenit mai usor. Cand am  reusit sa creez acea imagine in intregime, fara nici un alt gand care sa  ma distraga, era ca si cum am atins tinta, ceva era la locul lui. Si am  fost atent la asta!
Dupa o perioada, am inceput sa observ niste schimbari si procesul a  devenit din ce in ce mai usor, durand din ce in ce mai putin timp. Ce nu  stiam in acel moment era ca imi cream noi legaturi in creier. Cand am  inceput sa observ schimbarile masurabile in corpul meu - referitoare la  durere, senzatii fizice - stiam ca realizasem ceva.

In zece saptamani si jumatate m-am intors la birou, la munca mea, aveam  pacienti, mergeam, nu aveam nici un ghips si nu facusem nici o operatie.

In acea perioada, in noptile in care nu puteam sa dorm, am facut o intelegere cu mine: daca voi fi in stare sa merg din nou, atunci voi  studia toata viata mea conexiunea dintre minte si corp si conceptul de  minte mai presus de materie.

I: De atunci a trecut ceva vreme. Acum ajutati oamenii sa inteleaga cum  functioneaza creierul, cum interactioneaza cu mintea superioara, cum interactioneaza cu trupul. Imi place ce ati scris: "daca iti schimbi cu adevarat mintea, poti vedea dovezi fizice ca creierul se schimba". Putem sa intram in detalii? Ce inseamna asta? Cum se aplica asta?

R: Conceptul de neuro - plasticitate ne spune ca ori de cate ori invatam ceva nou, facem noi conexiuni prin sinapse. Invatarea creeaza aceste  conexiuni, reamintirea mentine si sustine aceste circuite . E nevoie de  cateva repetitii pentru a face ca grupuri de neuroni sa inceapa sa creeze  relatii pe termen lung. Conceptul de evolutie a creierului se refera la a  invata lucruri noi si a avea experiente noi (astfel imbunatatim partea sa de hard -la fel ca la un calculator).

Creierul este un organ anatomic, nu cu mult diferit de ficat sau rinichi. Dar mintea este atunci cand creierul este in actiune, cand lucreaza.  Mintea este ceea ce face creierul. Avem milioane de neuroni adunati  impreuna si un neuron mediu are aproximativ 40.000 de conexiuni. Deci  producem nivele infinite de minte, schimband secventele, modelele si  combinatiile in care acesti neuroni emit, se leaga. Cand schimbam mintea,  determinam creierul sa lucreze diferit. 

Un concept din neurologie spune: celulele nervoase ce emit impreuna se  leaga impreuna. Daca zilnic emitem aceleasi ganduri, facem aceleasi  actiuni si adoptam aceleasi sentimente, atunci creierul nu se schimba  niciodata. Ramanem blocati in obiceiuri, in modele fixe, in credinte, perceptii, atitudini si ganduri fixe.

Prin insistenta si repetitie creierul incepe sa se lege intr-un numar finit de circuite si de modele. Acea structura finita neuro - chimica care  se dezvoltata astfel, noi o numim "cutia creierului". Incepem sa gandim in  interiorul cutiei, prin propria noastra gandire, prin comportamentele noastre, prin propriile stari mentale si sentimente.

Cum sa gandim "in afara cutiei"? Trebuie sa incepem sa invatam  informatii, sa facem alte circuite. Acele noi conexiuni devin materialul  de baza care va incepe sa-i permita creierului sa exploreze posibilitati,  sa prognozeze evenimente, sa examineze "dar daca...", "cum ar fi sa...". 

Daca facem asta si asteptam timp suficient pentru a incepe sa gasim un raspuns, atunci se activeaza lobul frontal (care este conducatorul, dirijorul). Ce face lobul frontal? Ne permite sa incepem sa luam cunostintele pe care le-am invatat din carti, filozofie, impreuna cu  experientele avute si sa le imbinam in noi paradigme, noi idei si sa facem in mod concret o noua minte.

Daca suntem capabili sa schimbam mintea noastra si daca reproducem acelasi model in aceeasi secventa, in aceeasi combinatie, atunci grupuri  de neuroni se vor aduna in modele noi si astfel schimbam creierul. Deci, cand schimbam mintea se schimba creierul. Acum, de indata ce creierul se  schimba - anatomia si circuitele sunt diferite - este mai usor sa schimbam  mintea. Asa imbunatatim hardul (la fel ca la un calculator), cand schimbam  mintea schimbam creierul si asta devine un ciclu in sine.
 

I: Sa vorbim despre activitatile care ajuta la extinderea plasticitatii creierului si in procesul despre care ati vorbit. De exemplu, invatarea unei limbi straine - sa zicem italiana. Ce se intampla atunci?  Explicati-ne un pic, ca sa intelegem.

R: Avem trei creiere intr-unul, trei creiere care ne permit sa trecem de la a gandi la a face la a fi . Creierul care gandeste este neuro -  cortexul (partea mare, cutata). Este asa pentru ca in aceasta forma  sinuoasa poate intra mai multa materie cenusie. Aceasta parte este creierul nou, creierul care gandeste cand invatam informatii noi, fapte,  semantica. Nu e suficient sa invatam informatie. Putem invata toate  cuvintele italienesti din dictionar, putem citi un manual, putem asculta niste inregistrari audio, totusi toate aceste informatii sunt inca stocate  in creierul care gandeste.

Acum, pentru a activa al doilea creier trebuie sa aplicam ceea ce am invatat. Trebuie sa personalizam, sa demonstram, sa ne modificam cu  adevarat comportamentul. Cand facem asta vom avea o noua experienta. Cand  traim acea experienta noua, cand suntem in mijlocul ei si folosim toate cele 5 simturi, iar informatiile de la simturi se duc catre creier prin  cele 5 cai diferite, atunci neuronii se grupeaza si forteaza creierul sa  elibereze substante chimice.

Acele substante chimice se numesc sentimente. In momentul in care avem un sentiment nou, inseamna ca avem o experienta noua. Sentimentele si emotiile sunt produsul final al experientelor.

I: Deci, putem invata cuvintele, dar pana cand nu ne ducem la o cafenea  italieneasca si gustam un cappucino incredibil si incercam sa vorbim  italieneste, sa interactionam cu chelnarul, procesul nu e complet. 

R: Tineti minte: cunoasterea este pentru minte, experienta este pentru corp. Trebuie sa invatam corpul ceea ce mintea a inteles intelectual. Cand suntem in stare sa facem asta, al doilea creier (numit creierul  limbic, creierul ce elibereaza substante chimice) se activeaza. Acum lucreaza doua creiere impreuna. Comandand mancare italieneasca, avand o conversatie cu chelnarul in italiana, interactionand, experienta face ca mai mult hard (la fel ca la un calculator) sa reflecte ceea ce am facut in afara noastra. Astfel, corpul primeste un nou semnal chimic.

Nu este suficient sa ne ducem o singura data la restaurant si sa spunem ca stim italiana fluent. Trebuie sa fim capabili sa repetam experienta.

Cand incepem sa o repetam foarte constienti si plini de dorinta, atunci,  peste un timp, activam al treilea creier. Acesta este creierul "a fi",  trecem de la "a face" la "a fi". Acest al treilea creier este cerebelul,  subconstientul. El ne permite sa tinem minte abilitati, reactii  emotionale, comportamente, conditionari, amintiri asociate. Daca practicam asta de suficiente ori procesul devine subconstient, conditionand neuro - chimic corpul sa le memoreze, impreuna cu creierul constient.

Un exemplu: atunci cand eram mici si cineva ne intreba cum se scrie un cuvant si nu puteam sa ne amintim, mana il scria in aer; atunci cand nu ne  amintim un numar de telefon, corpul il stie si il formeaza.
Asta inseamna ca trupul a devenit minte. Asa se formeaza un obicei,  atunci cand trupul devine minte. Daca repetam experienta de multe ori, ea este stocata in sistemul subconstient, numit sistemul "a fi". 

Pe la 35 ani, cand suntem in acest sistem, aproape 90% din cine suntem  este legat de comportamente, programe automate. Un exemplu in care corpul  si mintea lucreaza in opozitie: o persoana vrea sa fie fericita, dar a  suferit si a memorat acea stare emotionala (poate timp de 20 de ani).

 Referitor la exemplul cu limba straina: daca continuam sa practicam, va sosi un moment in care nu ne mai gandim ce spunem, creierul emite intr-un model sincron si suntem intr-un flux constient. Cand ajungem la acea stare  de a fi, atunci limba straina este fixata, integrata in sistemul nostru nervos si nu mai presupune nici un efort.
 

I: Sa presupunem ca am devenit dependenti de ceva si am ajuns la  disperare. Cum incepem sa abordam problema, care este modul cel mai eficient de a iesi din acest mecanism?

R: Cat timp avem? Asta este o intrebare de milioane! De fiecare data cand sunt la un interviu sau la televizor si mai sunt doar cateva minute,  realizatorul ma intreaba "Cum sa ne schimbam?" Eu ii raspund sa vina la  cursurile mele.

De fiecare data cand avem un gand se emite o substanta chimica.

Gandurile  bune emit anumite substante chimice care ne fac sa ne simtim bine. Ganduri negative emit substante care ne fac sa ne simtim negativi.

Deci, acest lucru eteric numit gand produce un set de reactii chimice in creier care activeaza circuite care incep sa ne faca sa ne simtim exact in  modul in care gandim .

Avem un gand despre nesiguranta, in cateva secunde ne simtim nesiguri. In  momentul in care incepem sa ne simtim asa cum gandim, deoarece creierul  este intr-o continua comunicare cu trupul, incepem sa gandim in modul in  care ne simtim. Si atunci creierul emite mai multe substante chimice ca sa simtim asa cum gandim, si asa se intra intr-un ciclu.

Acest ciclu, aceasta repetitie, cu timpul, produce o stare de a fi. Noi conditionam chimic corpul sa memoreze acea stare. Acest ciclu in care gandul devine sentiment si sentimentul gand, produce o stare de a fi in care sentimentele devin mijloace de a gandi, sau, altfel spus, nu putem  gandi mai bine decat ne simtim.

Daca nu putem gandi mai bine decat ne simtim, nu ne vom schimba niciodata.

O persoana care sufera si a memorat aceasta stare emotionala timp de 20 de ani, se afla in acel sistem subconstient despre care am vorbit. Se  poate spune constient "vreau sa fiu fericit" - mintea, intelectul, spune  asta - dar corpul a memorat nevoie si suferinta.

Deci mintea si corpul  lucreaza in opozitie. Cand o persoana se decide sa faca un efort constient sa se schimbe, isi da seama peste putin timp ca face aceleasi lucruri, gandeste aceleasi ganduri si a devenit inconstienta.

Singurul mod in care putem face aceste schimbari este sa intram in  sistemul de operare. Trebuie sa incepem sa gandim independent de mediul inconjurator, sa incepem sa schimbam undele cerebrale, sa ne permitem noua  sa intram in acea lume subconstienta.

I: Cum arata, cum functioneaza ea?

R: Va voi raspunde dezvoltand o alta idee.

Acelasi sistem al creierului care ne permite sa trecem de la a gandi la a face la a fi, este acelasi sistem care ne permite sa invatam sa experimentam si sa dobandim intelepciune; minte, corp, suflet. Ajungem la o anumita varsta cand acele programe automate se deruleaza fara sa fim constienti de ele. Astfel, avem un anumit comportament fata de fiecare persoana pe care o intalnim, avem o anumita strategie cum sa actionam in conditii diferite.

Ce se intampla pe termen lung, este ca in momentul in care aceste programe se desfasoara (la fel ca si programele din calculator atunci cand incep sa actioneze haotic), incercarea de a folosi mintea constienta pentru a le schimba este ca si cum am tipa la calculator sa se opreasca,  sa nu mai ruleze programele.

Calculatorul va merge mai departe. Noi trebuie sa invatam sa intram in sistemul de operare si sa il schimbam.Scopul meditatiei, al calatoriei interioare este de a trece de mintea egoista, care se bazeaza pe analiza amanuntita si critica, ce gandeste fiind focalizata pe supravietuire. 

In tibetana cuvantul meditatie inseamna a deveni familiar cu, a face cunoscut. Unul dintre privilegiile de a fi fiinte umane este ca putem sa ne observam propriile ganduri, sa reflectam asupra propriilor noastre actiuni si putem privi constient cum ne comportam si cum simtim.

Astfel, daca incepem sa devenim familiari cu propriile ganduri inconstiente si le facem constiente, daca incepem sa cunoastem propriile actiuni si comportamente inconstiente si le facem constiente, daca incepem  sa observam cum simti, cum actionam si gandim (acest concept numindu-se metacunoastere), atunci putem sa ne modificam comportamentul in mod constient si sa facem un plan cum vom gandi si vom actiona in aceleasi  circumstante.

I: E similar cu ceea ce ati facut cand erati imobilizat la pat, cand observati fiecare gand, simtamant care aparea.

R: Daca servea scopului meu sau nu.

Intram in sistemul de operare atunci cand ne asezam in meditatie, cand nu mai permitem ca mediul inconjurator sa activeze aceleasi circuite in creierul nostru (cunoastem aceiasi oameni, facem aceleasi lucruri, mergem in aceleasi locuri, avem aceleasi experiente), cand eliminam mediul inconjurator si incepem sa gandim independent de el, cand incepem sa devenim constienti de aceste programe inconstiente. Atunci undele cerebrale se schimba, frecventa lor se micsoreaza, creierul  nu mai este focalizat pe supravietuire, egoul nu mai este atat de activ. De  fapt, permitem mintii si trupului nostru sa inceapa sa ne dea informatii.

Daca putem face asta si devenim constienti de atitudinea de neincredere, de indoiala fata de noi insine, atunci putem "preda" aceasta atitudine puterii din noi.

Daca poti sa creezi 10 milioane de celule intr-o secunda inseamna ca stii mult mai multe decat mine sau tine. Daca reusesti sa coordonezi 100000 de reactii chimice pe secunda intr-o singura celula inseamna ca ai o vointa  impresionant de mare. Daca poti sa mentii o persoana in viata si sa iubesti viata mai mult decat o face acea persoana. Daca egoul si personalitatea vor sa moara, atunci ceva mult mai mare decat suntem noi ne iubeste neconditionat si raspunde doar daca i-o cerem.

Aceasta minte superioara, aceasta putere, ne daruieste viata si ne sustine indiferent de cum suntem. Campul cuantic este campul care mentine inteligenta care mentine Pamantul in miscarea de rotatie in jurul Soarelui  si este aceeasi inteligenta care face ca inima noastra sa bata.

Cand incepem sa trecem catre starea de a fi, deoarece am inceput sa invatam, sa experimentam, sa memoram noi emotii si sa le dez - invatam pe  cele vechi, atunci unul dintre lucrurile care se intampla (deoarece am  facut gandul mai real decat orice altceva), dupa ce "predam" acea stare  emotionala care ne limita, este ca putem sa ne reinventam pe noi insine.

Exista suficiente experimente stiintifice care sa dovedeasca ca putem schimba creierul doar gandind in mod diferit.

Cati oameni isi acorda timpul necesar sa faca asta?

Putini si stiti de ce?

Pentru ca in trecut, ori de cate ori am avut un sentiment neplacut, modul in care am scapat de el a fost sa ne ocupam de altceva: sa ne uitam la televizor, sa vorbim la telefon, etc. Acel lucru exterior noua, produce in corpul nostru o schimbare chimica de moment si ne face sa ne simtim mai bine. Astfel, noi suntem in mod inconstient (prin asocieri subconstiente) atenti la acel lucru exterior. Identificarea acelui televizor, acelei persoane, acelui program ce ne schimba in interior si ne face sa ne simtim bine, este un eveniment de sine statator si asta este ceea ce creeaza identificari si asocieri puternice.

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

FERICIREA este o alegere! Un studiu care ar putea sa ne trezeasca inainte de a fi prea tarziu!

Daca ai sti ca astazi ar fi ultima zi din viata ta, ce ai face? Ce anume ai regreta ca ai facut / NU ai facut in viata ta? Daca ai sti ca astazi este ultima ta clipa si ai avea sansa sa schimbi ceva, ce anume ai schimba? Ce ai face ALTFEL in viata ta? 

Este incredibil cum in ultimele clipe, desi suntem atat, atat de diferiti, avem regrete si pareri de rau similare. Este incredibil cum ne dorim sa intoarcem momente similar in timp si sa schimbam aceleasi lucruri daca ar fi posibil. Este incredibil felul in care ‘crestem’ atunci cand suntem pusi fata in fata cu propria mortalitate. Iata concluziile la care a ajuns Bronnie Ware, o asistenta australiana, specializata in ingrijirea paliativa a bolnavilor aflati la sfarsitul vietii.

Bronnie Ware este o asistenta din Australia care si-a dedicat o buna parte din viata ingrijirii pacientilor aflati in ultimele clipe de viata. Ani din viata lui Bronnie Ware au fost dedicati ingrijirii paliative. “Pentru multi ani am lucrat in domeniul ingrijirii paliative. Pacientii mei erau cei care alegeau sa isi petreaca ultimele clipe de viata acasa. Am fost alaturi de ei in ultimele lor 3-12 saptamani de viata. Anumite momente incredibil de speciale au fost impartasite”, declara Bronnie pe blogul sau, Inspiration and Chai, preluat ulterior intr-un articol pe huffingtonpost.com.

Experienta sa profesionala i-a permis sa se afle alaturi de pacientii sai si sa afle dorintele, regretele si framantarile acestora inainte de a se desprinde de lumea aceasta. Apropiindu-se de acestia, ascultandu-i si consiliindu-i, Bronnie a notat initiat pe blogul sau revelatiile si regretele pacientilor sai: www.inspirationandchai.com. Bronnie a fost surprinsa de ceea ce a constatat: multi oameni impartaseau regrete similare legate de viata sa. Mai tarziu, pentru ca notarile sale au atras atentia oamenilor, Bronnie Ware a decis sa isi publice observatiile intr-o carte intitulata “The top five regrets of the dying - A Life Transformed by the Dearly Departing” (Cele 5 mari regrete de la sfarsitul vietii. O viata transformata de plecarea celor dragi).

Pe blogul sau, Inspiration and Chai, Bronnie Ware remarca faptul ca oamenii castiga la sfarsitul vietii o claritate fenomenala a viziunii. Am putea invata din intelepciunea lor, ne sfatuieste Bronnie Ware… Putem invata din intelepciunea lor pentru a nu avea regrete la sfarsitul lor. Putem face lucrurile mai bine si ne putem trai mai bine si mai frumos viata, mai fara regrete, daca am sti care sunt de obicei regretele oamenilor ajunsi in acel punct. Iata care sunt, conform observatiilor lui Bronnie Ware, observatii autentice si bazate pe contactul real cu oameni pusi in fata mortii, cele mai comune regrete de la sfarsitul vietii;

1. Mi-as fi dorit sa am curajul sa traiesc viata pe care o voiam, nu viata pe care altii se asteptau sa o am…

Este unul dintre cel mai des intalnite regrete in cazul pacientilor lui Bronnie Ware. Este de fapt, regretul care s-a plasat in topul regretelor. Pare atat de simplu sa iti traiesti viata asa cum iti doresti, insa atat de putini oameni o fac… Alegerile pe care le facem uneori nu sunt cele mai sincere alegeri fata de noi insine. De multe ori, nu traim viata asa cum ne-am dori-o, ci o traim venind in intampinarea asteptarilor celorlalti. Avem o lectie de viata de invatat din acest regret: acela de a invata sa ne urmam visurile, sa urmam macar o parte din visurile noastre. Pentru ca atunci cand facem bilantul la sfarsitul vietii, putem vedea cu ochi limpezi visurile pe care le-am atins, visurile care au ramas sortite neimplinirii.

“Majoritatea oamenilor nu au onorat nici macar o jumatate din visurile lor si au trebuit sa moara stiind ca a fost datorita alegerilor pe care le-au facut sau nu le-au facut. Sanatatea aduce o libertate pe care foarte putini o realizeaza, pana in momentul in care nu o mai au.”, scrie Bronnie pe blogul sau. Incercati, pe cat posibil, sa va urmati propriile visuri de-al lungul intregului drum pe care il parcurgi in viata. Regretul de a le fi abandonat nu este unul usor. Nu le amanati la nesfarsit si bifati-le, rand pe rand, pe parcurs, inainte de a fi prea tarziu si a pierde cel mai pretios lucru: sanatatea.

2. Mi-as fi dorit sa nu fi muncit atat de mult…

Prea mult timp alocat muncii si prea putin timp alocat celor dragi, prietenilor, familiei, vietii in general… iata un alt regret pe care l-au avut o mare parte dintre pacientii lui Bronnie Ware. Intrucat majoritatea pacientilor lui Bronnie Ware apartineau vechii generatii in care responsabilitatea intretinerii financiare a unei familii revenea barbatului, acest regret a fost cel mai des intalnit in randul persoanelor de sex masculin. “Toti barbatii pe care i-am ingrijit, dar toti, au regretat faptul ca si-au petrecut atat de mult timp din viata lor in rutina existentei pe care o presupune activitatea profesionala.”

Consideram uneori necesar sa muncim pentru a ne asigura toata cele necesare si ne pierdem o bucata buna si mare din viata luptand pentru venituri si bunuri materiale.

“Simplificandu-ti insa stilul de viata si facand alegeri constiente de-a lungul drumului tau in viata, este posibil sa nu ai nevoie de veniturile de care crezi ca ai nevoie. Si creand mai mult spatiu in viata ta, devii mai fericit si mai deschis oportunitatilor noi”, declara Bronnie Ware pe blogul sau.

3. Mi-as fi dorit sa am curajul sa imi exprim sentimentele….

Inabusirea sentimentelor sau suprimarea lor nu este tocmai un lucru sanatos. Nici pentru suflet, nici pentru trup. De multe ori, obisnuim sa trecem sub tacere ceea ce simtim cu adevarat, neexprimandu-ne sentimentele reale. Este un compromis aparent inofensiv si just. Vrem relatii pasnice si bune cu cei din jur, ne dorim linistea noastra, dorim linistea celorlalti, dorim sa nu cream probleme. Spunand uneori raspicat ceea ce simti, putem produce o ruptura in acest echilibru si stare de confort pe care am stabilit-o cu ceilalti. Este mai usor sa pastrezi tacerea in legatura cu ceea ce simti cu adevarat. Invata insa sa-ti exprimi sentimentele. Cu sinceritate, fara teama, fara teama de reactiile negative ale celorlalti.

Este adevarat ca reactiile celorlalti nu sunt intotdeauna controlabile. Insa sinceritatea in privinta a ceea ce simti depaseste faza de indignare si surpriza, conducand catre o etapa mai sanatoasa a relatiilor interumane. “Multe persoane si-au redus sentimentele la tacere doar pentru a pastra armonia cu ceilalti. Ca rezultat, s-au multumit cu o existenta mediocra si niciodata nu au devenit ceea ce erau cu adevarat capabili sa devina. Multi oameni au dezvoltat boli legate de sentimentul de amaraciune si de resentimente, rezultat al suprimarii sentimentelor”, adauga Bronnie Ware pe blogul sau.

4. Mi-as fi dorit sa pastrez legatura cu prietenii mei…

Avem atat de multe de facut, avem parca atat de putin sa le facem si ducem niste vieti atat de concentrate incat trecem sub neglijenta prieteniile pe care le-am legat de-a lungul timpului. Ne centram atat de mult asupra a ceea ce ni se intampla in momentul prezent, asupra persoanelor pe care le avem fizic zi de zi in preajma noastra, incat lasam sa alunece pe langa noi chiar si acele prietenii de aur, prieteniile adevarate. Uitam ca relatiile de prietenie, la fel ca si cele de iubire, au nevoie sa fie intretinute.

Bronnie Ware mentioneaza insa acest regret, acela de a nu fi mentinut prieteniiile sau de a nu le fi acordat timpul si efortul pe care il meritau, printre cele mai comune regrete in randul pacientilor sai. “Adeseori, nici nu realizam beneficiile complete ale vechiilor prietenii si prieteni decat in ultimele clipe de viata, cand devine imposibil uneori sa contactezi sau sa dai de prietenii cu care nu ai mai tinut legatura ani la randul. Fiecaruia ii lipsesc prietenii atunci cand se afla in ultimele lor clipe de viata”.

Ne-am permis sa traducem mot a mot si urmatorul paragraf de pe blogul lui Bronnie Ware, intrucat este unul revelator si contine multe adevaruri de care preferam uneori sa ne ascundem: “Cand esti pe punctul de a parasi aceasta viata, detaliile vietii tale fizice palesc si se micsoreaza considerabil. Este adevarat ca oameni vor, pe cat posibil, sa isi lase in ordine afacerile financiare, insa ceea ce prezinta cu adevarat importanta pentru ei nu sunt banii sau statutul. Chiar daca de obicei sunt prea bolnavi sau prea epuizati ca sa isi duca la bun sfarsit intentiei, persoanele aflate in ultimele clipe de viata vor sa lase totul pus la punct, financiar vorbind, de dragul celor pe care ii iubesc. La sfarsit, totul se reduce la dragoste si relatii. Asta este tot ce ramane in ultimele saptamani din viata: iubire si relatii".

 

5. Mi-as fi dorit sa ma las sa fiu mai fericita…

Uneori doar “pretindem” ca suntem fericiti. Alteori ii mintim pe ceilalti ca suntem fericiti. Alteori ne inselam pe noi insine atat de bine ca suntem fericiti, incat ajungem sa ne simtim confortabil in acest simulacru al fericirii. Uneori, din teama de schimbare, acceptam unele situatii prezente si le clasificam ca ‘multumitoare’, aducatoare de “fericire”. “Sunt fericit cu ceea ce am. De ce as vrea mai mult?” Aceste situatii sunt doar aducatoare de confortul si siguranta pe care le aduc familiaritatea, obisnuinta cu ceea ce stii ca ai in mod sigur. Uitam insa sa fim fericiti intr-un mod autentic. Pur. Inocent. Gresind prosteste. Acceptand schimbarea ca pe un posibil lucru pozitiv.

“Multi dintre pacientii mei nici nu au realizat pana la sfarsitul vietii ca fericirea este o alegere. Au ramas blocati in obiceiuri si scheme vechi de comportament. ‘Confortul’ familiaritatii s-a revarsat in emotiile lor, la fel ca si in vietile lor fizice. Teama de schimbare i-a facut sa pretinda in fata celorlalti, in fata lor, ca sunt multumiti, cand in adancul lor tanjeau sa rada pe buna dreptate si sa faca fapte prostesti din nou.”, nota Bronnie Ware pe inspirationandchai.com.

Nu asteptati prea mult pentru a va implini visurile. Nu lasati prea multe regrete sa va acapareze in timpul vietii. Nu le amanati pentru mai tarziu fiindca nu se stie niciodata cand o sa fie acesta. Luptati cu voi insine. Luptati cu ceilalti. Luptati cu viata. Luptati pentru voi. Luptati pentru a fi fericiti intr-un mod autentic. In viata, totul este o alegere…. Bronnie Ware ne sfatuieste sa alegem “constient”, “intelept” si “sincer”. Este cel mai bun sfat din lume. Speram ca articolul de fata si observatiile lui Bronnie Ware sa fie o buna lectie de viata pentru noi toti.

Va recomandam rasfoirea blogului lui Bronnie Ware, Inspiration and Chai, pe a carui lecturare s-a bazat articolul de fata, dar si lecturarea cartii autoarei "The Top Five Regrets of the Dying: A Life Transformed by the Dearly Departing".
Sursa: http://www.garbo.ro

Asculta Radio Vocea Sufletului! 

Muzica si emisiuni pentru sufletul tau http://radiovoceasufletului.ro

De profesie OM si cum viata bate filmul!

Articol scris de Petru Pacuraru

L-am cunoscut pe Jim Bagnola cand aveam 20 de ani  si inca imi cautam cu ardoare un drum in viata. Eram proaspat inrolat in AIESEC, lumea mi se deschidea in fata, revolutia internetului aducea informatiile mai aproape de mine. Eram un burete, absorbeam cunostinte.

Cand am participat la cursul lui Jim,  ” Becoming a Professional Human Being”,  nu am dormit in  noaptea de dupa eveniment. Mi-au fost suprascrise multe din ganduri, intentii, reactii, idei. Asa ca am procesat ore bune informatii cu o valoare de adevar ingrozitor de mare. La 11 ani de atunci, as putea sa iti spun fiecare cuvant al lui Jim dar si emotia pe care mi-a creat-o, unde am stat in sala, ce l-am intrebat, ce mi-a raspuns, cine a participat.

Atat de dramatic a fost efectul asupra mea  incat, dupa 11 ani de zile,  Jim imi este partener, mentor, prieten, parte din familie. A fost nevoie doar de o interactiune ca sa-mi schimbe viata.

As vrea sa impartasesc cu tine 10 lucruri pe care le-am invatat de la Jim, in cele peste 150 de programe organizate impreuna, pentru manageri, antreprenori, traineri, “coach-i”  dar toti Oameni.

1. Fii sincer cu tine. Fii sincer cu  obiectivele din viata ta. Trage linia, aduna, scade , inmulteste  dar spune-ti ce iti doresti. Defineste obiectivul suprem, nu-ti fie frica sa il spui.

2. Fii sincer cu ceilalti. Nu uita sa spui multumesc  dar nici nu evita conflictul in defavoarea rezultatului. Daca ai un feedback de dat, trage aer in piept, uita-te in ochii celuilalt  si spune ce ai pe suflet. Daca poti  fi asertiv , cu atat mai bine. Nu e nimic mai rau decat un feedback nedat la timp, transformat in frustrare  si comunicat atunci cand rezultatul este compromis.

3. Fa tot ce iti place sa faci. Nu lasa nimic in urma, iti va parea rau de lucrurile pe care nu le-ai facut, mai mult decat de cele pe care le-ai facut.

4. Pune suflet in ce faci. Indiferent ca te distrezi, muncesti, iubesti. Foloseste-ti inima mai mult decat ca motor organic. In stransa corelare cu punctul precedent, a face ceea ce iti place sa faci, sa pui suflet, inseamna sa traiesti. Imagineaza-ti cum ar fi viata ta, facand ce nu iti place sa faci, timp de 40 de ani, cel putin. E ca si cum ai merge la dentist in fiecare zi…

5. Ai grija de corpul, mintea si sufletul tau. Fa miscare, joaca-te, uita-te la filme, asculta muzica, citeste carti. Nu e nimic mai important decat sanatatea iar multi realizam asta dupa ce o pierdem.

6. Respecta Oamenii. Respecta orice relatie, orice om, pentru ce este el. Respecta-ti familia, pentru ca  aspiri si traiesti pentru ea, respecta-ti colegii, pentru ca fara ei nu ai putea face mai nimic, respecta oamenii din tramvai, metrou, din carti si filme, pentru ca astfel te vei respecta pe tine.

7. Invata din toate cate ceva. Si un fir de iarba te poate invata cum sa supravietuiesti cand inca zapada este pe pamant. Invata din actiunile tale, din relatii, din rezultate, din carti, filme, si din tot ce poti.

8. Fiecare actiune este insotita de o reactiune. Asuma-ti ca tot ce faci, va avea o consecinta a supra ta si asupra celorlalti. Planteaza seminte  si vei culege flori, planteaza vant si ploaie  si vei culege furtuna.

9. Ai incredere in tine, fii fericit cu ce ai, nu nefericit cu ce nu ai. Fa tot ce e nevoie pentru a avea incredere in tine.

10. Nici macar cerul nu e limita.  Nu lasa pe nimeni sa iti impuna limite, nici chiar pe tine. In Biblie scrie ca un gram de credinta cat o boaba de mustar va muta muntii. Cu mai putin de un bob de credinta, oamenii au explorat Pamantul,  pe cand se credea ca e plat si ca barcile le vor cadea la colturi. Au cucerit Luna cand inca scepticii blamau teoriile moderne  ale spatiului, au invins holera care a decimat populatia Pamantului. Tie cata credinta iti trebuie pentru a reusi sa iti indeplinesti obiectivul  si pentru a-ti  gasi misiunea? De ce ai nevoie pentru a fi de Profesie OM?

Sursa: http://www.hpdi.ro/

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro