Film documentar: Gras, bolnav și aproape mort

Acest film prezinta extraordinarea transformare a unui om, calatoria sa de 60 de zile de la boala la sanatate documentata si explicata chiar de el. Curajul si puterea incredibila ca se poate. Un exemplu pentru toti cei care nu au incredere si nu mai au speranta. Intr-adevar se poate! De la moarte la viata in 60 de zile doar cu suc de fructe si legume! 
Cel mai trist este ca unii oameni nu stiu ce sa faca cu viata lor, se intreaba daca castiga 10 ani ce sa faca cu ei?! Iar fericirea este compromisul de a manca fast-food ...

Un documentar impresionant!




Sursa: http://viataverdeviu.ro/

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Cine sunt EU?! Eu SUNT! I am!

Orice gând ai avut despre tine însuţi, indiferent că te-ai subapreciat sau supraapreciat, nu reprezintă cine eşti tu de fapt.
Este doar un gând.
Adevărul despre cine eşti nu poate fi gândit, pentru că este sursa tuturor gândurilor.
Adevărul despre cine eşti nu poate fi numit sau definit.
Cuvinte precum suflet, Lumină, Dumnezeu, adevăr, sine, conştiinţă, inteligenţă universală sau divinitate, deşi evocă binecuvântarea adevărului, sunt extrem de nepotrivite ca descrierea imensităţii a cine eşti tu cu adevărat. Oricum te-ai defini pe tine copil, adolescent, mamă, tată, o persoană vârstnică, o persoană sănătoasă, o persoană bolnavă, o persoană suferindă sau iluminată, întotdeauna în spatele acestor cuvinte se află adevărul despre tine. Nu îţi este străin. Îţi este atât de aproape, încât nu-ţi vine să crezi că eşti tu.
Adevărul despre cine eşti este neîntinat de vreun concept despre cine ai fi, indiferent că acel concept este ignorant sau iluminat, fără valoare sau măreţ.
Adevărul despre cine eşti este liber de toate conceptele. Deja eşti liber, iar ceea ce te împiedică să realizezi că eşti atât de liber, este ataşamentul tău faţă de vreun gând despre cine eşti.
Acest gând nu te împiedică să fii, cu adevăra,t cine eşti.
Deja eşti asta. Te împiedică doar să vezi cine eşti.
Te invit să îţi laşi atenţia să se scufunde în ceea ce a fost mereu aici, aşteptând deschis să fie văzut de propriul sine.
Cine eşti tu cu adevărat?
Eşti vreo imagine care îţi apare în minte?
Eşti vreo senzaţie care îţi apare în corp?
Eşti vreo emoţie care îţi trece prin minte şi corp?
Eşti ceva ce altcineva a spus că eşti?
Sau eşti răzvrătirea împotriva a ceea ce altcineva a spus că eşti?
Acestea sunt căteva dintre multele cărări de identificare greşită. Toate aceste definiţii vin şi pleacă, se nasc şi mor.
Adevărul despre cine eşti nu apare şi dispare. El este prezent dinainte de naştere, pe parcursul vieţii şi după moarte.
Ca să descoperi adevărul despre cine eşti, nu este doar posibil ci reprezinta dreptul tău din naştere. Iar gânduri cum că această descoperire nu este pentru tine, sau că acum nu este momentul, sau că nu eşti demn să afli, sau că nu eşti pregătit, sau că deja ştii cine eşti, sunt doar trucuri ale minţii.
Este momentul să investighezi acest EU-gând şi să-i observi validitatea. În timpul acestei examinări, apare o deschidere a inteligenţei conştiente pe care o reprezinţi spre a se recunoaşte, în sfârşit, pe sine.


Cea mai importantă întrebare pe care poţi vreodată să ţi-o pui este: Cine sunt eu?
Într-un fel aceasta a fost o întrebare la care ai încercat să-ţi răspunzi în fiecare stadiu al vieţii.
Oricare activitate, fie ea individuală sau colectivă, are la bază ca şi motivaţie investigarea în vederea autodefinirii. De obicei cauţi un răspuns pozitiv, care să te satisfacă şi fugi de răspunsurile negative, care nu-ţi convin. Odată ce această întrebare devine clară, potenţialul şi puterea ei direcţionează căutările pentru aflarea adevărului, care este cu final deschis, viu, a cărui profunzime de pătrundere e tot mai mare.
Ai experimentat atât succesul cât şi înfrîngerea.
La un moment dat, mai devreme sau mai târziu, îţi dai seama cine eşti, şi oricum ai defini asta, nu este satisfăcător.
Dacă răspunsul la întrebare nu este unul sincer, şi nu doar unul convenţional, vei fi în continuare flămând să-l afli. Pentru că, indiferent de cum te definesc ceilalţi, bineintenţionaţi sau nu şi indiferent de cum te defineşti tu însuţi, nici o definiţie nu îţi dă o certitudine durabilă.
Momentul în care îţi dai seama că nici un răspuns nu este satisfăcător pentru această întrebare este crucial. Este deseori denumit ca fiind momentul în care eşti copt spiritual, momentul maturităţii spirituale. În acest punct, poţi să începi să descoperi cine eşti cu adevărat.
Prin puterea şi simplitatea ei, întrebarea “Cine sunt EU?” proiectează mintea înapoi la rădăcinile identificării personale, presupunerea fundamentală: “EU sunt cineva.” Decât să luam automat această presupunere ca fiind adevărată, poţi cerceta mai adânc. Nu este greu să observi că acest prim gând, “EU sunt cineva”, duce la tot felul de strategii: să fii un cineva mai bun, mai protejat, un cineva cu mai multă plăcere, mai mult comfort, mai realizat. Dar când chiar acest gând fundamental este pus la îndoială, mintea întâlneşte EU-l care se presupune a fi separat de ceea ce îl caută. Aceasta se numeşte investigarea propriului EU.
Cea mai fundamentală întrebare: “Cine sunt EU?”, este cea mai ignorată.
Ne petrecem cea mai mare parte a zilelor spunându-ne nouă sau altora că suntem cineva important, cineva neimportant, cineva mare, cineva mic, cineva tânăr, cineva bătrân, fără să punem niciodată la îndoială cea mai fundamentală presupunere: Cine eşti tu, cu adevărat?
De unde ştii: asta este cine eşti? Este adevărat? Chiar?
Când îţi îndrepţi atenţia către întrebarea: Cine sunt EU? probabil că vezi o entitate care are faţa şi corpul tău. Dar cine este conştient de acea entitate? Eşti tu obiectul, sau, eşti tu conştiinţa acelui obiect? Obiectul vine şi pleacă. Părintele, copilul, iubitul, abandonatul, iluminatul, victoriosul, şi înfrântul. Aceste identificări vin şi pleacă. Atenţia acestor identificări este mereu prezentă.
Să te confunzi cu un obiect cu atenţie duce la plăcere extremă sau la durere extremă şi la un ciclu infinit de suferinţă.
Când te decizi să nu te mai identifici greşit şi descoperi direct şi complet că tu eşti însăsi acea atenţie şi nu aceste definiţii impertinente, căutarea ta de către tine ia sfârşit.
Când întrebarea “Cine?” este condusă inocent, pur, pe toată calea până înapoi la sursă, are loc o revelaţie imensă, uimitoare: Acolo nu există nici o entitate! Există doar acea indefinibilă, nelimitată recunoaştere a propriului tău eu ca fiind inseparabil de tot ce îl înconjoară.
Eşti liber.
Eşti întreg.
Eşti infinit.
Nu ai un capăt, nu ai limite.
Orice idee despre tine, apare în interiorul tău şi va dispărea tot în interiorul tău.
Tu eşti atenţia, iar atenţia este conştiinţă.
Lasă chiar acum să moară toate definiţiile pe care ţi le-ai dat.
Lasă-le să piară şi observă ce rămâne.
Vezi ce nu s-a născut niciodată şi ce nu va muri nicicând.
Simte uşurarea dată de renunţarea la corvoada autodefinirii.
Simte irealitatea acestei corvezi.
Simte bucuria care există acolo.
Odihneşte-te în infinita pace a propriei tale naturi înainte ca vreun gând despre EU să se ivească.



Sursa: http://filedelumina.ro/2013/04/22/cine-sunt-eu/#ixzz2RBHZyfF6

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Povestea celor 7 pasi spre FERICIRE!

Cu mulți ani în urmă, trăia în sudul Italiei, într-o peșteră de pe multele Etna, un mare înțelept, a cărui faimă depășise cu mult hotarele țării. El se numea Ridano, iar poporul îi dăduse și numele de Intelis (mare înțelept).
Ridano trăia în mare simplitate și totuși, se considera cel mai fericit om din lume.
Lumea credea cu tărie că Ridano cunoaște marele secret – secretul căii care duce la fericire, aici pe Pământ, în această viață.
Mulți regi invidioși i-au oferit putere și bani și au încercat chiar să-l amenințe cu moartea, pentru a-i smulge secretul căii spre fericire. Cu cât insistau mai mult, cu atât erau mai nefericiți, căci Ridano Intelis tăcea și fericirea lui era din zi in zi mai mare.
Într-o zi a venit la el un copil și i-a spus cu simplitate:
- Domnule, la fel ca dumneavoastră, aș vrea și eu să fiu fericit. Vă rog spuneți-mi și mie care este calea spre fericire.
Ridano, văzând puritatea copilului, i-a zis:
- Ție îți voi arăta calea ce duce la fericire. Vino cu mine și fii foarte atent.
Calea aceasta nu este ușoară. De cele mai multe ori, orice cale fără greutăți nu duce nicăieri!
Calea fericirii e o cale îngustă și abruptă și de aceea trebuie, de la început, să mergi pe ea pas cu pas, încet și cu mare atenție.
Ea este aratată de Dumnezeu, numai celor aleși. Copile, marele secret al căii spre fericire nu este altceva decât o serie de pași pe care trebuie să-i faci, cu mare concentrare și convingere, de-a lungul întregii tale vieți.

Primul pas:
Este să știi că Dumnezeu există în toate lucrurile din viața ta și, pentru aceasta, trebuie să-L iubești și să-I fii recunoscător pentru tot ce ai și pentru toate evenimentele care ți se întâmplă; să fii mulțumit cu ceea ce ai și cu ceea ce nu ai: acest pas se numește DEVOȚIUNE.


Al doilea pas:
Este să te iubești pe tine însuți, în fiecare zi. Când te trezești și înainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, aștept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.” Acest pas se numește: RESPECT DE SINE.


Al treilea pas:
Este să pui în practică tot ceea ce spui că ești și, dacă tu gândești că ești în stare, fă ceea ce îți propui; dacă tu gândești că ești inteligent, acționează inteligent; dacă tu gândești că ești capabil de iubire și devotament, iubește fără teamă, tot ceea ce a creat Dumnezeu în jurul tău; dacă tu gândești că nu există obstacol pe care să nu-l poți depăși, atunci propune-ți obiective în viață și luptă pentru realizarea lor, până când le vei obține. Acest pas se numește MOTIVARE.


Al patrulea pas:
Este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obține partea lor, tu o vei obține pe a ta. Să nu păstrezi în inima ta ranchiuna împotriva nimănui, căci acest sentiment nefast nu te va lăsa să fii fericit. Trebuie să-L lași pe Dumnezeu să facă dreptate și tu iarta și uită. Acest pas se numește ONESTITATE.


Al cincilea pas:
Este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu îți aparține; amintește-ți că, potrivit legilor implacabile ale naturii, dacă o faci, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare pentru tine. Acest pas se numeste CINSTE.

Al șaselea pas:
Este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere fizic, mental sau spiritual; toate ființele Pământului au dreptul să fie respectate și iubite. Acest pas se numeste NON – VIOLENȚĂ.


Al șaptelea pas:
Este sa observi cu atenție ce este în jurul tău; să descoperi mereu în fiecare lucru, eveniment, ființă, partea lui bună și nu lipsurile. Ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândești că nu vei primi nimic în schimb. Iubește adevărul, chiar dacă el te dezavantajează. Acest pas se numește DISCERNĂMÂNT.

Autor necunoscut
Sursa: http://filedelumina.ro/2013/04/19/respecta-te-pe-tine-insuti/

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Ovidiu Bojor - "Eu nu concep notiunea de batranete. Sunt vesnic tanar!"

"Imparat" al plantelor romanesti, pe care le iubeste si le studiaza de o viata, le-a deslusit taina ca nimeni altul, transformandu-le in izvoare de sanatate. Are 83 de ani, este farmacist si academician de renume si locuieste la ultimul etaj al unei case, adica, asa cum el insusi spune, "mai aproape de cer". In salonasul cu lumina galbuie, printre plante si carti, am povestit pana tarziu despre lucrurile importante in viata.

"Natura e Dumnezeu. Il poti gasi cu mintea, cu sufletul, cu simturile..."

 - Sunteti cunoscut si apreciat ca un biolog de exceptie, numarul unu al fitoterapeuticii romanesti. Cum se naste, in viata unui om, o pasiune asa de devoratoare pentru lumea plantelor?

- Tatal meu, profesor de stiinte naturale la Targu-Mures, m-a invatat primele lucruri despre plante, roci si mici vietuitoare. De la el mostenesc si placerea de a umbla pe munti. Pe la 14 ani, am intrat insa in conflict cu tata, care era darwinist convins, in timp ce eu imbratisam teoria creationista. Asa ca am scris un articol intr-o revista de stiinte naturale in care il combateam pe Darwin, care a impartit tot ceea ce este viu in doua regnuri: regnul vegetal si regnul animal. In regnul animal el a inclus si omul. Argumentul cu care il combateam era ca nici o fiinta vie de pe acest pamant, cu exceptia omului, nu a fost creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Oamenii au fost inzestrati de Creator cu o putere launtrica extraordinara, cu o scanteie de divinitate, cu puterea de a iubi neconditionat. Pana la urma, tatal meu mi-a dat dreptate...

- Simteati ca sunteti facut pentru biologie? A existat o intamplare anume care v-a impins pe acest drum?

- La mine n-a fost vorba de un moment anume, in care sa-mi dau seama de asta. N-a fost o revelatie. A fost, mai degraba, o acumulare, piperata cu mult discernamant. Altfel spus, inainte de a crede, am cercetat. La 14 ani, aveam deja un laborator acasa, intr-o camera, plin cu solutii chimice si alte substante intr-o parte, iar in cealalta, cu colivii, borcane cu serpi, broaste, cutii cu gusteri, acvarii de pesti. Era o nebunie. La 16 ani, acumulasem un bagaj de informatie care depasea cu mult programa scolara. Citeam si carti de aventuri si SF-uri de-ale lui Jules Verne. Si multe carti de specialitate. Faceam si sport. Lucru care m-a ajutat mai tarziu sa ajung in Himalaya de patru ori. Imi placeau inotul, schiul. Mergeam si la patinaj. Faceam gimnastica in fiecare zi si aveam o viata echilibrata. De mic, ma opream din mancat inainte sa ma satur. Simteam ca trebuie cumpatare in toate, ca nu trebuie umplut butoiul si apoi sa dea pe afara. Am avut intuitiile mele, am simtit ca nu trebuie sa fac decat ceea ce e bine pentru mine, ce e in acord cu credintele si simtirile mele. Iar pentru mine, bine inseamna a fi credincios, a fi in acord cu natura din noi, cu simtirea noastra intima, care e Dumnezeu. Si am mai avut si acest har de a-mi alege bine prietenii. Nu ma simteam bine in mediile vulgare. E atat de important sa stii sa-ti alegi oamenii din jur, sa nu cobori in promiscuitate, ci sa stii sa pastrezi o eleganta si un ritual al prieteniei care sa te puna in valoare. Cand ai prieteni care iti seamana, vibrezi la unison cu ei si asta e inaltator. Iti umple inima de bucurie. Mai tarziu, am avut niste mentori spirituali de mare exceptie: episcopul Suciu, care a murit in temnita la Sighet, fiindca nu a vrut sa se lepede de religia greco-catolica. Si printul Vladimir Ghika, un om deosebit, care, la fel ca si Buda, a fost print si, fiindca statutul de print nu l-a mai satisfacut, a cautat adevarata intelepciune, bucurie si eliberare in alta parte.

- Ati fost inzestrat cu un dar rar...

- El vine singur cand spiritual esti deschis sa intelegi niste lucruri pe care altii le ignora. Trebuie doar sa fii curios. Eu eram un copil foarte curios. "De ce ?" era o intrebare mereu pe buzele mele. Aveam si eu framantarile si indoielile varstei, dar a predominat mereu latura pozitiva, optimismul.

- Pe Dumnezeu cand L-ati descoperit?

- L-am gasit umbland singur pe munti. Am lucrat 20 de ani la cartarea florei Romaniei, numai in zone montane, fiindca aveam o conditie fizica mai buna. Cutreieram toti muntii si faceam harti fitogeografice. Cineva a calculat ca numai in Carpati am facut 40.000 de kilometri pe jos. De foarte multe ori, timp de 5, 6 zile nu intalneam nici o fiinta vie. Uneori ma intalneam cu salbaticiuni, dar nu ma temeam de ele, nu ma atacau, caci stiau ca nu le fac rau. Am invatat sa comunic cu natura. Natura e Dumnezeu. Priveam bolta instelata si ma transpuneam in universul intreg. Tin minte o noapte in Himalaya. M-am trezit la ora 2 noaptea. Am vazut bolta instelata si luna plina. M-am trezit in Cosmos. In sus, numai orizontul infinit, nemarginirea si Dumnezeu, cu care poti comunica. Il poti gasi cu mintea, cu sufletul, cu simturile. Il gaseam in cedri, in vant, in flori. Dar trebuie sa ai aceasta intuitie de a trece granita dincolo de lumea materiala, in alt domeniu al cunoasterii, sa fii capabil de o comunicare mult mai profunda, in care te poti perfectiona in timp. Eu nu sunt religios, sunt doar credincios. Cred intr-un singur Dumnezeu, care le-a facut pe toate, cele vazute si nevazute.

"Traim in epoca de piatra necioplita a evolutiei spirituale"

50 de sfaturi de la un copac

1. Nu depinde de tine cum te naști. Și noi copacii suntem de mai multe feluri. Salciile par triste, stejarul puternic, arțarul mândru, însă fiecare are același potențial și e unic în felul lui. Folosește-ți propriile abilități și învață altele noi

2. Găsește-ți energia și puterea interioară. Noi ne folosim de asta iarna, când e frig și zăpada ne apasă crengile.

3. Fii flexibil. Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea noi ne mișcăm o dată cu bătaia vântului, apoi revenim în poziția inițială și mai puternici.

4. Bucură-te de vremurile ploioase. Nu numai că vei aprecia mai mult soarele, însă vei crește frumos.

5. Nu există copac urât, doar ochi care privesc fără să vadă.


6. Evoluează în ritmul tău și bucură-te de drumul creșterii tale. Noi copacii nu ne uitam invidioși la alții, care sunt mai mari sau mai puternici. Doar ne bucurăm de fiecare zi, cu fiecare frunză înverzită.

7. Ia o parte din grijile și pesimismul altora și transform-o în energie pozitivă, apoi dăruiește-o, ca o gura bună de oxigen.

8. Nimic nu durează. Și nouă mereu ne cresc alte crengi și frunze, însă nu stăm să plângem după fiecare frunză îngălbenită de timp, ci ne bucurăm de ce avem.

9. Rădăcinile puternice te ajută de fiecare dată. Nu uita de unde ai plecat și ce lecții ai învățat pe parcursul creșterii tale.

10. Câteodată viața poate să-ți pară grea sau tristă. Nu renunța atunci! Oricât de mare ți-ar părea furtuna de afară, rădăcinile rămân puternice și curând vei vedea cum iese soarele.

11. Fii recunoscător în fiecare zi! Un copac nu uită asta. Când răsare soarele, când copiii se joacă lângă el, când păsările își găsesc refugiu și cântă de pe crengile de sus, noi copacii, în semn de mulțumire, înflorim.

12. Renunță la frică! Dacă s-ar teme copacii, ar rămâne cu frunze vechi și putrezite, însă ei au curajul să le dea drumul și să accepte altele noi.

13. După o iarnă grea și apăsătoare, vine primăvara. Întotdeauna. Așa că nu-ți mai face atâtea griji.

14. Iubește! Pentru noi nu există copac demn de iubit sau nu. Oricare are ceva aparte ce-l face unic și nu ne lăsăm blocați de soi, culoare sau rădăcinile lui, așa că-l iubim pe fiecare și formăm împreună frumoasele păduri, parcuri și atâtea alte zone pe care nu le-ai văzut înflorite, de ochelarii grijilor tale.

15. Realitatea ta nu e singura existentă, așa că ascultă și adevărul celorlalți. Un copac nu spune „Toate frunzele trebuie să fie verzi.” Dacă ar face asta, ar ignora toate celelalte soiuri minunate, cu frunze roșii, portocalii și atâtea alte diferențe importante și superbe.

16. Universul înseamnă abundență. Un copac niciodată nu se întreabă daca va mai veni căldura, dacă va reuși să supraviețuiască frigului și cum îi vor crește înapoi frunzele. El știe că lucrurile astea vor veni natural.

17. Tot ce ai e clipa prezentă. Nu contează cât de frumoasă sau dureroasă e. Alege să o savurezi, căci nu va mai veni înapoi.

18. Încetează să consideri că lucrurile sunt grele. Un copac nu spune “Nu pot să înfloresc. Anul ăsta nu vreau să fiu roditor! E prea greu, dureros și inconfortabil!” Pur și simplu o facem, cu încredere și ușurință.

19. Nu aștepta fericirea, alege-o ! Ai auzit vreun copac să spună „Dacă aș fi cu 5 metri mai la dreapta și mai înalt cu 20 cm aș fi mai fericit? “ Noi nu spunem asta, pentru că am înțeles că putem alege fericirea în momentul prezent, din locul în care suntem, cu resursele pe care le avem.

20. Tinde spre înălțimi, bucurându-te de ceea ce faci acum. Tot timpul vei mai avea ce să înveți și ce să realizezi pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos.

21. Compară-te cu tine însuți. Nu contează că unii copaci au frunzele roșii, iar anumiți oameni îi preferă. Eu sunt un alt soi, însă anul ăsta am cele mai frumoase frunze de până acum, de un verde crud.

22. Lasă-te îmbrățișat. Așa poți primi o bucățică de energie și iubire, dăruind în schimb același lucru sau orice îți dorești.

23. Puterea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Deși nu se vede întotdeauna, niciun copac nu e perfect. Câteodată oamenii ne fac rău, iaralte ori ne simțim obosiți după atâta zăpadă căzută pe crengile noastre sau pur și simplu, suntem ușor îndoiți pe alocuri, însă nu ascundem asta. Ne permitem să ne arătăm și vulnerabili și goi.

24. Adu valoare în viețile oamenilor prin ceea ce ești. Eu ca și copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc în umbra mea și am o prietenă salcie, care admiră îndrăgostiții care privesc melancolic spre crengile ei.

25. Observă cum fiecare frunză, are altă nuanță de verde. Aplică asta în viața ta și se va schimba radical.

26. Admiră ce este în jurul tău. Până și noi copacii, ne dregem frunzele de admirație când vedem oameni frumoși, fericiți și îndrăzneți.

27. Ai încredere! Dacă natura poate fi atât de perfectă și abundentă, cum îți și trece prin cap că tu ai putea fi altfel?

28. Iartă. Deși câteodată mă supăr când văd oameni care distrug natura sau aruncă gunoaie pe jos, știu că e în puterea mea să devin mai puternic și ei nu știu mai mult de atât. Totuși tu, fiind om, poți face o schimbare în acest aspect. Iartă , apoi decide cum vrei să acționezi tu.În toate aspectele vieții tale.

29. Fii responsabil ! Daca am da vina pe verile toride și gerul iernii ce am rezolva? Ne concentrăm doar pe ceea ce putem face noi.

30. Timpul cel mai potrivit e acum ! Nu așteptăm anotimpul potrivit, ci creem noi momentul oportun. Pentru a crește. Aplică asta în viața ta și renunță la amânare. Tu ca om, ai și mai multe posibilități.

31. Renunță la trecut. Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarna grea din 2008, în loc să se bucure de primăvara plăcută din 2013. La fel e și la oameni.

32. Fii tu însuți întotdeauna. Renunță la măști. Ai văzut tu vreun copac care să mintă că e de alt soi doar pentru a fi plăcut? Nici nu e nevoie de asta. Atragem lângă noi oamenii care rezonează cu ceea ce suntem cu adevărat.

33. Fii puțin egoist, până-ți găsești forța de a dărui. Toamna, datorită dansului nostru, vântul pare mai puternic și oamenii evită să stea lângă noi. Dacă e furtună, se tem să nu cădem pe ei. Însă dacă am rămâne drepți doar de dragul lor, ne-am rupe. Așa că, înțelege că uneori e nevoie să vă alungăm puțin, pentru a vă putea dărui mai mult mai târziu

34. Nu te supăra pe defectele observate la ceilalți, căci ei sunt oglinda ta. Am un prieten copac, ce stă lângă un lac. Are multe imperfecțiuni. E strâmb, frunzele sunt mai puține, iar crengile mici și neregulate. Toate astea se reflectă în lacul din fața lui, însă niciodată nu l-am auzit supărându-se pe apă că-i arată calitățile și defectele lui.

35. Uită-te în interior. Mă amuză cum voi oamenii vreți să deschideți porți ce se deschid doar din interior. Dacă viața ta nu arată cum ai vrea, uită-te la rădăcini, la interiorul și credințele tale. Am văzut o femeie supărată că merele din pom nu erau bune și vroia să schimbe merele, nu să îngrijească mai bine rădăcinile pomului.

36. Nu știu dacă ți-a mai spus cineva, însă noi copacii, în perioadele senine, ne păstrăm o rezervă de energie în interiorul nostru, pe care o folosim iarna. Poate ar fi o idee să te gândești și tu să iei decizii pe termen lung.

37. Îndrăznește să strălucești la valoarea ta. În momentul când ne cresc frunzele, nu doare,ci e sărbătoare

38. Oricât de întuneric ți-ar părea că e, uită-te în sus. Întotdeuna vor fi stele care să-ți lumineze drumul. Și nu, nu ești singur.

39. Înfrumusețează viețile altora fără să aștepți nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună „Mi-ești dator”?

40. Bucură-te de soare, însă nu rămâne în zona de confort în perioadele calde. Nu aștepta vântul să te pună în mișcare. Tu continuă să crești singur oricum.

41. Îndrăznește să țintești sus. De multe ori când vedem luna pe cer, ne întindem spre ea. Poate nu vom ajunge acolo niciodată, sau poate că da. Orice ar fi, ceva frumos ne așteapta. La fel e și pentru voi. Viața recompensează oamenii îndrăzneți.

42. Nu contează câți ani ai, ci viața din anii tăi. De asemenea, experiența nu constă în vârsta înaintată, ci în lecțiile învățate. Poți înflori indiferent de cifra pe care o sărbătorești an de an.

43. Încetează să te întrebi dacă există viață dincolo de moarte. E mai important câtă viață există înaintea morții. Noi copacii facem tot ce stă în putință pentru a trăi și oferi valoare cât timp suntem aici.

44. Copacii nu au nevoie de confirmări și aprecieri. Ar fi culmea să ne certăm între noi și să cerem altor copaci să ne spună că suntem frumoși, iar frunzele și tulpina sunt perfecte. Privește-te singur în oglindă (sau în lac, cum preferi) și găsește singur acele părți pe care le iubești la tine. Încetează să te mai judeci. Ești minunat!

45. Ascultă muzică . Și copacii iubesc muzica. Iar când pare prea liniște, ne dezmierdăm frunzele cu sunetele naturii. Asta ne aduce bucurie și liniște. Deschide geamul dimineața devreme și vei înțelege ce zic.

46. Orice s-ar întâmpla, oricât te-ar lovi, distruge sau dezamăgi viața, nu uita că ai aceeași valoare și stă în puterea ta să continui să crești. Sau ce? Vrei să spui că dacă vântul de anul trecut m-a îndoit puțin, nu mai sunt perfect și puternic?

47. Într-o zi, s-a oprit o tânără să se sprijine de tulpina mea și citea o carte. Mi-a atras atenția o frază.” Pentru fiecare frunză dintr-un copac, există un înger care-i spune Crești! Crești!” Ce norocos sunt! Îți dai seama ce îngeri ai tu în viața ta?

48. Ai răbdare. Câteodată poate dura ani până să ajungi la înălțimea propusă, însă te asigur că merită.

49. Dă mai departe. Nu trebuie să pari arogant, drept și de neclintit. Stejarul e atât de puternic pentru că împarte energia lui. Așa că ajută și tu oamenii ce apar în calea ta.

50. Iubește viața. Iar viața îți va oferi cele mai frumoase cadouri. Chiar și în mijlocul furtunii, poate să apară o pasăre, un om sau… o stea căzătoare.


Sursa: http://motivonti.ro/50-de-sfaturi-de-la-un-copac.html

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Mooji - In cautarea unui partener de viata

Satsang - denumire tradițională dată întâlnirilor publice (de la Sat = adevăr și Sangha = comunitate)

„... le-aș spune oamenilor să folosească timpul bine, să aibă într-adevăr ceva timp nederanjați pentru a se concentra asupra propriului sine. Să fiți în siguranță în sinele vostru. Și atunci când vine timpul, când viața vă aduce pe cineva care vă este potrivit vouă, acesta este darul, de fapt.
Nu trebuie să căutați, o să apară cineva, pe neașteptate, dar veți recunoaște, cumva, în interiorul vostru... Este atâta fericire, să întâlnești pe cineva asemeni ție!
... nu intra într-o relație de pe o poziție dezavantajoasă, nu intra disperat, nimeni nu vrea pe cineva disperat! Este o cale atât de închisă! Nu fiți disperați! Dacă ești disperat înseamnă că ești nespus de greșit îndrumat de propria ta gândire. Prin urmare, folosiți-vă de timpul cât sunteți singuri pentru a alunga disperarea și pentru a fi ancorați în adevăr. Apoi, în momentul potrivit, viața aduce pe cineva care îți este atât de potrivit ție."



Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro