Vindecă-te de cancer cu “medicamentele” lui Dumnezeu…… în trei săptămâni
Lucian Toma
În
articolul acesta voi încerca să fiu cât mai explicit şi cât mai scurt.
Ştiinţa din spatele acestei maladii e una foarte simplă.
Corpul fizic e format din trei părţi principale: celule şi două lichide (sânge şi limfă).
Sângele alimentează cu ”hrană” toate celulele din corpul nostru, iar
limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor
şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a
le scoate din corp. Un nou-născut, pentru a creşte, are nevoie de două
lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele :). Exact la
fel e şi cu celulele noastre.
Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă).
Lichidul acesta “uleios” şi mai vâscos decât sângele, care preia
toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu
este împins/pompat – asemenea sângelui de către inimă -. Iar pentru a-l
mişca, este nevoie de mişcare fizică – mişcarea muşchilor îl pune în
mişcare -. Acesta este motivul pentru care transpir imediat ce încep să
alerg, de exemplu. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt
duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină
foarte uşor. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul
uman….. e ”o grămadă” de celule.
Sângele are un ph de 7,35 – 7,45:
aşa a fost creat, aşa trebuie să rămână! În aproximativ patru minute,
corpul trebuie să ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent
de situatie; altfel, viaţa ar înceta în corpul acesta. Fructele şi
legumele consumate în stare crudă acidifică sângele foarte puţin.
Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare sângelui
nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl
acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare.
Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri
acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare!
Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35;
dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din
corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi),
aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase. Problema mai mare e
când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în patru
minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele
alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul
nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână
alcalin .Aruncă toată aciditatea pe celule! Şi la multi dintre noi face
aceasta de trei ori pe zi.
Starea normală a celulelor noastre e una alcalină.
Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia
prin mitocondrii (supranumite şi „uzine energetice”, deoarece conţin
enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor,
iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP.
Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial -, care
conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii),
oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale!
Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule.
Celula sănătoasă devine astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este
în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să
moară, ori să se transforme. De obicei se transformă şi devine o celulă
care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un
mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie.
Aceasta
este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi
avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp.
Sistemul imunitar şi globulele albe le distrug, însă. În cazul acesta,
se ridică întrebarea: “Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De
ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar şi de globulele
albe proprii?”
Aici e partea interesantă: celulele au o inteligenţă proprie.
Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de
globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul
imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin
corpului (celule trofoblaste) şi astfel, sistemul imunitar nu vede ce e
înăuntru.
Exact
acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură. Fetusul, în corpul
mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul
imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard,
profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un
articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între
celulele canceroase şi anumite celule preembrionare caracteristice fazei
iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă.
Celulele
stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din această
cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea
viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în
caz de accident).
Beard
a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule
trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar
placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care
se opreşte din creştere. De ce? Pancreasul copilului începe să
funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită
“tripsină”. Şi se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta.
Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte lentă.
În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate
maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi
suficient de mari încât să găurească placenta. Odata placenta
perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar
vede ce se “ascunde” acolo, declanşând imediat durerile naşterii;
practic, îl dă afară pe ”parazit”.
Tripsina,
în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face
ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre
noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei
ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină
suficientă nici pentru digestie, deci cum va mai putea distruge
învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul
imunitar?Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind
atât de mult de ”stilul de viaţă” şi de obiceiurile alimentare.
Se pare că
celulele canceroase au nevoie de zeceani de divizări şi multiplicări,
ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să
pună diagnosticul “cancer în faza I”. Dacă în aceşti zece ani ţinem
câteva posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine
animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul
celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele
albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un
post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici să nu ştim
aceasta.
Chimioterapia si radioterapia, ce fac?
Omoară celule canceroase! Foarte bine, până aici…. Omoară, însă, şi
celule sănătoase? Haideţi să trecem cu vederea aceasta.Dar fiţi atenţi:
ele PARALIZEAZĂ GLOBULELE ALBE! Dupa prima şedinţă de chimioterapie
acestea nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar.
Acum intră în scenă ”medicamentele” lui Dumnezeu. În multe fructe şi
legume există nişte ”coloranţi”. Aceşti coloranţi sunt, de fapt, nişte
otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru
(resveratrolul) e cel mai potent, urmat de colorantul roşu şi de cel
galben.
Să vedem modul de funcţionare! Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia,
întrucât o produc prin fermentaţie, deci au nevoie de mult zahăr ca să
crească. Din 20 în 20 de minute, vom alimenta celulele canceroase cu
acest zahăr. Dar consumând
zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea
zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi vor muri
pe capete. Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două.
Celula
aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, e un lichid foarte
toxic. Aceastî otravă trebuie scoasă cumva din organism. Aici intervine
sistemul limfatic!!
Există două alimente care pun în mişcare limfa: lămâia şi echinaceea.
Consumul a 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă, zilnic, şi a 2-3
linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura mişcarea sistemului
limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi îl va duce în
ficat.
Ficatul
amestecă această otrava cu bila şi o varsă în intestin, de acolo merge
în colon şi aşteaptă să fie eliminată. Aici mai apare o problemă:
deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va
reintroduce în ficat. Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat.
Soluţia
salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi verse bila mult mai des
şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele
cu cafea, exact asta fac!!! Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează
rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un boost de energie –
stimulată!! - dar dacă o folosim ca şi clismă, aceasta stimulează
ficatul să îşi verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule
canceroase), bila se amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este
eliminată imediat din organism.
Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post
(peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa, celulele
canceroase. Apa cu lamaie şi echinaceea duc – prin mişcarea limfei –
otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură
eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se
reabsoarbă.
Iar acum, în încheiere, o părere personală – dacă vreţi, o credinţă a mea: TOT CEEA CE AM SCRIS PÂNĂ ACUM E INUTIL, DACĂ NU INTERVINE ÎNAINTE VINDECAREA SUFLETEASCĂ, EMOŢIONALĂ!!
După
ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac tot felul de chimioterapii –
care, în sine însele, sunt pentru a omorî trupul – şi după ce le
încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare,
prin “medicamentele” Lui: pentru SUFLET – dragoste şi iertare, iar
pentru TRUP – plante şi fructe vii. În multe cazuri, Dumnezeu râde, râde
în nas ştiinţei şi înţelepciunii omeneşti, iar binecuvântarile LUI
(dacă omul alege să intre în ele) sunt gata să funcţioneze şi să
regenereze corpul atât de otrăvit de ură, invidie, neiertare, stil de
viaţă şi alimentaţie. Dumnezeu vindecă sufletul ruinat şi salvează şi
trupul – de multe ori, şi mai ruinat -, restaurând astfel mare parte a
fiinţei umane.
Aici apare, însă, o problemă: El nu poate reface trupul, atâta timp cât nu reface sufletul,
mai intâi (s-a demonstrat ştiinţific că emoţiile şi sentimentele
negative acidifică sângele şi celulele, chiar dacă suntem pe o dietă
100% crudivoră). Aşa funcţionează planul Lui. Când eu am mai mare
încredere într-un om cu halat alb, decât în Creatorul Cerului şi al
Pământului, ce dovadă mai mare de necredinţă în puterea LUI de a mă
vindeca, pot avea?Aşa ne manifestăm necredinţa în Dumnezeu prin faptele
noastre!! Mergem la un om şi “credem” că el poate înlătura sau tăia
”erorile” lui Dumnezeu. Dacă ”medicamentele” LUI şi intrarea în
ascultare, prin accesarea binecuvântarilor Sale – pe care le-a lăsat
acolo pentru noi încă de la întemeierea Pământului -, nu ne pot restaura
şi vindeca… NIMIC ŞI
NIMENI ALTCINEVA NU VA PUTEA!
Sursa: anatolbasarab.blogspot.ro
Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro