We Are The 99%! Occupy - Still Free

"Amintiti-va: Pamantul este Gradina daruita Omului de catre Creator. Gradina Pamant inseamna Fiintare in Respect, Devotiune, Compasiune, Adevar, Armonie, Lumina, Creatie, Rodnicie, Iubire.

Si Viata a fost in deplina Armonie in Gradina Creatorului pana cand au aparut din intuneric cateva intruchipari ale raului, cateva reptile care au inventat banii si bancile si odata cu acestea, sclavia. Apoi au strecurat in mintile oamenilor lacomia, coruptia, invidia, competitia, ura, simtul proprietatii, gelozia, dependenta. Au „implementat” dogmele politice, religioase, economice, sociale, normele si convenientele de tot felul. Au indus subliminal minciuna, falsul, frica. Oamenilor li s-au indus sisteme rasturnate de valori, s-au inventat caste, paturi sociale, superioritatea si inferioritatea. Li s-au incarcat mintile cu necesitati inexistente, cu dorinta unor comoditati false si a unui comfort nefiresc menite sa-i faca sa-si impuna directii si tinte straine de natura lor si sa munceasca necontenit pentru a le atinge, pentru a tine pasul cu cei de pe aceiasi treapta sociala. Au invrajbit oamenii si au otravit apoi apele, hrana, aerul, pamantul intreg cu tot felul de chimicale ucigatoare motivand ca Planeta nu poate sustine viata a miliarde de oameni cu hrana naturala. Este o minciuna. Mama Pamant poate sa hraneasca zeci si zeci de miliarde de oameni fara sa ucida pamantul cu pesticide, ierbicide, fungicide.

Toate acestea sunt cunoscute si sunt deja istorie. Ce nu inteleg reptilele care au confiscat si jefuit pana Acum Pamantul Oamenilor, care au otravit pana Astazi Gradina Creatorului este ca s-a terminat. Timpul lor s-a sfarsit. Clepsidra s-a oprit si nu mai poate fi intoarsa pentru ca minciuna a spart sticla si nisipul s-a risipit in Oceanul Infinit. 

Privirea Ingerului: Prezenta si Compasiune, Horia Turcanu

Un articol scris cu Inima in iunie anul trecut, dar foarte prezent si pentru clipele de acum:

"Citim cărţi despre prezenţă aşa cum am citit cărţi despre necesitatea iubirii, aşa cum am citit cele zece porunci, aşa cum am citit totul despre spirit şi despre dumnezeu şi despre Sine. Apoi, în cel mai bun caz, ne obligăm pe noi înşine să fim buni, să fim morali, să ”privim către lumină”, trimitem “iubire” în stânga şi în dreapta, crezând că aceasta este cheia către ceea ce numim spiritualitate, ne rugăm fierbinte, în genunchi, la un dumnezeu necunoscut, să ne facă viaţa puţin mai bună, spunându-i cu un oarecare reproş “păi bine doamne, am fost bun, am fost milos, am indeplinit toate poruncile si am citit toate scripturile, nu prea e corect să trăiesc toate acestea”. Iar dumnezeu rămâne surd şi mut în vreme ce noi,  fără să avem curajul să o rostim cu voce tare, ne consolidăm în interior imaginea unui dumnezeu străin şi neînţeles, distant şi capricios, şi a unei lumi părăsite, aflate în vrie.

În cele din urmă întreaga realitate a vieţii noastre se tensionează, criza, sub orice aspect ar veni, se intensifică, totul pare să se prăbuşească fără nici un motiv, căutările noastre rămân fără nici un rezultat. De ce?
Pentru că Iubirea, Compasiunea şi Prezenţa  nu pot vei din minte, nu pot fi obiectul unui proiect, al unui plan prin care “ajungem acolo”. Iubirea este o stare de articulare a realităţii. Iubirea nu este o atitudine, ci o stare de conştiinţă. O atitudine poate veni din minte, dar o stare de conştiinţă scapă oricărui control mental. Iubirea poate fi doar simţită, şi aceasta nu este o metaforă. Cuvintele, care sunt prelungiri ale minţii, nu pot cuprinde simţirea. De-a lungul istoriei noastre de îngeri care îşi asumă starea de încarnare, am folosit cuvântul “iubire” pentru a rosti stări parţiale ale acesteia. Toate rolurile cu care ne-am indentificat au purtat cu ele un anumit nivel al iubirii. Dar Iubirea despre care vorbesc aici nu se referă niciodată la rolurile pe care le jucăm faţă de alţii, nici faţă de corpul, energiile, emoţiile sau gândurile noastre, Iubirea despre care vorbesc este starea care, în deplină conştienţă a tuturor acestor niveluri, ne conectează cu fiinţa noastră profundă, cu spaţiul interior în care toate acestea devin una, fără ca, vreo clipă, să ne pierdem sentimentul unei inefabile identităţi. Ştim că suntem noi înşine, fără ca acest “noi” să poarte vreun nume, căci orice nume ar însemna o încremenire a curgerii, o solidificare a acesteia. Este starea lui “Eu Sunt”, pur şi simplu, ceea ce sunt, oricum ar fi aceasta. Este starea de Prezenţă totală, conştientă, atentă, starea non-temporală a Fiinţei.

Minunatul adevar - film documentar

Un documentar plin de invataminte si solutii:

Frumosul adevăr - cel mai simplu tratament pentru cancer terapia Gerson

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

3 descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vieţii noastre

-Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.

Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.
Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.
Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.
Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie.
Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa.

Poarta sacra a Inimii. Judecata sau Acceptare

 Deschiderea inimii, a coborâ în inimă, a privi cu ochii inimii, a simţi cu inima… Rugăciunea inimii, meditaţia inimii, respiraţia inimii… Cine dintre noi au auzit aceste sintagme şi câţi dintre noi au simţit cumva, că în spatele lor se ascunde un adevăr misterios care merită a fi aflat? Ceva important fără îndoială, dacă ar fi să ne luăm după tresărirea interioară. Câţi dintre noi nu s-au întrebat, la nivelul minţii, cum vine asta, „a-ţi coborâ mintea în inimă”, sau a o „deschide”? Şi câţi dintre noi nu au privit la un moment dat în interior cu speranţă, pentru ca apoi să-şi ridice ochii şi să-şi spună cu dezamăgire „eu nu simt nimic”?

 Ce este această fabuloasă poartă interioară a inimii pe care o pomenesc cele mai străvechi scrieri mistice ale umanităţii, vechi de mii de ani? Şi mai ales, care este drumul acela ce duce la trăirea iubirii mistice, a iubirii divine, cea care schimbă totul? Marii maeştri mistici ale căror trăiri au dus la scrierea cărţilor sfinte, maeştrii Vedelor, Khrishna, Budha, Iisus, Zoroastru, toţi aceştia au vorbit despre această poartă magică a fiinţei, dincolo de care se află percepţia Adevărului, a adevăratei naturi a Creaţiei. Din nefericire însă, deşi ei au fost aceia ale căror trăiri au stat la baza fondării unor doctrine mistice fundamentale, nu ei înşişi au scris cărţile, ci epigonii lor, discipolii lor, uneori la sute de ani după ce ei trecuseră pe partea cealaltă a vălului. Ei trăiseră Revelaţia. Dar cărţile reluau doar informaţie. Ei o trăiseră, dar în urma lor nu mai rămăsese decât dogma. Trăirea vie fusese deja înlocuită cu texte, reguli şi ritualuri uneori goale de orice conţinut. Aceasta este povestea majorităţii tradiţiilor spirituale ale lumii care, în ultimă instanţă, continuau să vorbească despre marea poartă a inimii în termenii de „trebuie să…”. Dar cum? Căci orice abordare ce urmează paşii unei proceduri, unui ritual, orice încercare de a repeta anumite mantre, rugăciuni, mudre, posturi, orice încercare de a repeta experienţele maeştrilor degenera în cele din urmă în formă goală. Oamenii continuau să repete procedurile sacre în speranţa că într-o bună zi vor trăi o revelaţie asemenea maestrului. Şi uneori acest lucru se întâmpla. Dar rar şi incomplet. Iar acest lucru se datora mai curând unor iluminări spontane, ce nu păreau să aibă legătură cu ritualurile în sine. Iar descoperirile acestor oameni, atunci când reuşeau să expansioneze în stări largi de conştiinţă, anulau textele cărţilor sacre. Căci trăirea directă şi subiectivă a Adevărului tinde întotdeauna să anuleze adevărul parţial povestit de alţii. Astfel, în mod paradoxal, cei care au trăit Revelaţia în cadrul unor instituţii de credinţă, au fost de multe ori excluşi pentru că Adevărul lor trăit era diferit de cel al cărţilor. Acest lucru s-a petrecut pretutindeni unde Revelaţia a fost înlocuită cu dogma. Însă, un lucru a fost mereu comun tuturor misticilor care au reuşit să depăşească barierele trupului fizic pentru a percepe realitatea transcendentă: toţi au afirmat că marea poartă de trecere este Inima. Acest lucru este comun tuturor culturilor, din toate timpurile şi de pe toate continentele, în sisteme de credinţă organizate sau în sisteme libere, precum cele şamanice.

Şi încă ceva important: această poartă a fost întotdeauna una interioară.
O veste buna pentru toţi exploratorii conştiinţei, pentru toţi căutătorii de sine, pentru toţi căutătorii de spiritualitate: nu mai este nevoie să depăşim barierele trupului fizic pentru a experimenta niveluri mai complete de conştiinţă, nu mai este nevoie de proceduri complicate, de ritualuri, de anularea dimensiunii fizice pentru a călători în conştiinţă. Nivelul de conştiinţă al umanităţii s-a schimbat. Dimensiunea noastră densă, încarnată, pur şi simplu s-a apropiat ca frecvenţă de vibraţie de dimensiunile noastre „spirituale”, asfel încât nu mai este nevoie să ne părăsim corpul pentru a avea acces la esenţe. Totul se petrece în corp şi împreună cu corpul care devine, cu adevărat o poartă de trecere. Integrarea dimensiunilor dense şi a celor subtile se află într-un stadiu deja suficient de avansat încât oricine să poată experimenta direct propria realitate completă. Cu adevărat „spiritualitatea” şi lumea încarnată devin una, părţi ale aceluiaşi întreg.

Legile lui Zamolxe

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Mâncarea contează (Food Matters) - Film documentar

“Fie ca mâncarea să vă fie medicament şi medicamentul să vă fie mâncare” – Hippocrate. Acesta este mesajul părintelui fondator al medicinei moderne, mesaj care are un ecou puternic în controversatul documentar “Food Matters”.
Cu mâncăruri sărăcite nutriţional, aditivi chimici şi cu tendinţa noastră de a ne baza pe medicamente farmaceutice pentru a trata ceea ce este în neregulă cu corpurile noastre prost hrănite, nu este de mirare că societatea se îmbolnăveşte tot mai mult.
Food Matters expune “industria bolii” o afacere de triliarde de dolari la nivel global şi oferă oamenilor câteva soluţii verificate ştiinţific pentru a preveni boliile şi a le trata în mod natural.
Sănătatea este binevenită oricând, dar în anii ce vor urma imediat după 2012, cu atât mai mult vom avea nevoie de un corp funcțional la parametri maximi.
De cele mai multe ori nu ne pasă ce mâncăm, important e să nu ne mai fie foame. După vizualizarea acestui documentar s-ar putea să începi să gândeşti diferit.


http://2012numaratoareainversa.ro/2012/mancarea-conteaza-food-matters-documentar_26.html

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro