miercuri, 20 aprilie 2016

POSESIVITATEA - Adrian Nuţă


Ce înseamnă a poseda? Să ne uităm în DEX: „a avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea  ta, a dispune de ceva, a stăpâni.” Destul de clar. Ce este un posesor? „O persoană care deţine cu  titlu de proprietate un bun; o persoană căreia îi aparţine ceva.” Eu sunt un fericit posesor al unui pix BIC prin care îmi revărs acum înţelepciunea acumulată în ultimile 214 vieţi. Mai deţin câteva foi A4, care mă ajută sa finalizez acest manuscris. Combinaţia pix – minte – coli de hârtie îmi permite să deţin şi copyright-ul acestei cărţi.

Poate ca tu deţii lucruri mult mai importante, cum ar fi o vilă cu 2 etaje, un jeep şi o casă de vacanţă la munte, lucruri pe care eu nu le deţin, dar la care aspir frenetic zi şi noapte. Deţine vreunul din noi o persoana? Nicidecum. Sclavia a fost abolită. Iobăgia, aşijderea. Nu  mai există proprietari de oameni. Orice om cu bun simţ va confirma asta. Îmi dai voie totuşi să mă îndoiesc? Eu mă ocup, ca terapeut, şi de probleme de cuplu. Vin unii oameni şi-mi comunică sincer cum se simt ei în relaţia de cuplu, ce gândesc, ce-i sperie. După aceea mă plătesc. Eu amestec experienţa împărtăşită de ei cu propria mea exprienţă şi scriu o carte. Însă chiar dacă nu m-aş da expert în psihologia cuplului şi m-aş ocupa, de pildă, de creşterea  animalelor, tot aş fi în stare să enunţ acest adevăr tulburător: dorinţa oamenilor de a poseda alţi oameni nu a dispărut! De ce?

vineri, 15 aprilie 2016

Binecuvântează şi mulţumeşte pentru tot ce primeşti


hands-andearthVei înţelege mâine lecţia de astăzi!
Te întorci în casa sufletului tău. Ești fidel inimii tale. Mintea are legi, uneori cam reci. Oameni frânţi sufleteşte găsim la tot pasul. Au fost, sunt şi vor mai fi. Ne rănim între noi din orgoliu, invidie, neputinţe. Postiţi, rugaţi, iertaţi. Spăşiţi sau nu. Societatea cu al ei carusel a ameţit conștiințe. Sunt succese care coboară și înfrângeri care te înalță. Important e să poți dormi liniștit noaptea…Este loc și de căință.
Oamenii au nevoie de timp ca să te ierte, Doamne însă are nevoie de Clipă: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca, 23, 43). Cine te iartă, te va ierta, iar cine te urăşte, te va urî. Mai ales dacă ţine morţiş să rămână mic. Şi nu are nevoie de ani, de dovezi, de… Ce bine că Dumnezeu nu e ca omul, că demult ar fi trebuit să fie sfârşitul lumii! Doamne încă mai aşteaptă întoarcerea, iertarea, iubirea, recunoştinţa, comuniunea.
Caută noi începuturi și descoperă bucuria de a lăsa trecutul în urmă. Reproșurile sunt mai grele ca necazul în sine. În viață nu poți să spui oricui orice. Mulți rămân doar la ambalaj, oricât am povesti despre gustul miezului. Fiecare om are taina sa. Inimă fină sau cu multe crestături. Intuiții, inspirații, structuri logice. Iartă! Strângerea de inimă să devină strângere de mână. Roagă-te! Fiecare grăunte are făină, dar şi tărâţe. Şi cel mai bun vin are drojdia lui. În fiecare rău e un bine, depinde de noi ce alegem să folosim, să vedem. Binecuvântează şi mulţumeşte pentru tot ce primeşti. Vei înţelege mâine lecţia de astăzi!

vineri, 13 februarie 2015

Femeie, iubeste-ti Barbatul by Laura




Femeie, patrunde adanc in inima ta. In tacere, cu rabdare, patrunde adanc in inima ta. Si intreaba acolo, in inima ta. Asculta raspunsul.
Si apoi patrunde adanc in pantecul tau. In tacere, cu rabdare, patrunde adanc in pantecul tau. Si pune aceeasi intrebare, in pantec. Asculta raspunsul.
grail

Si daca inima si pantecul tau iti spun impreuna Da, este El, atunci, Femeie, iubeste-ti barbatul.

Femeie, despleteste-ti parul. Sterge-ti machiajul de pe fata si rujul de pe buze. Arunca-ti pantofii cu toc si uita de sutien si de tot ce te ascunde pe sub haine. Calca pamantul desculta si libera si iubeste-ti barbatul. Incolaceste-ti bratele si picioarele in jurul trupului lui gol si deschide-ti larg, complet inima. Primeste-l inauntrul tau cu totul, fii un receptacul din care se varsa iubirea si iubeste-ti barbatul.

sâmbătă, 6 decembrie 2014

25 LECTII DE VIATA DE ALBERT EINSTEIN





Citat-Albert-Einstein

1. Dezvoltarea intelectuala ar trebui sa inceapa la nastere si sa inceteze la sfarsitul vietii.
2. Fiecare dintre noi ar trebui sa fie respectat ca individ, dar nimeni nu ar trebui sa fie idolatrizat.
3. Nu face nimic impotriva constiintei tale, chiar daca situatia in care te afli ti-o cere.
4. In cazul in care oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sau fac bine motivati fiind de o anumita rasplata, atunci intr-adevar suntem o rasa lipsita de speranta.
5. Perfectiunea mijloacelor si confuzia obiectivelor, aceasta pare sa fie principala noastra problema.
6. In cazul in care nu o poti explica, nu o intelegi indeajuns de bine.
7. Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunoastere la care a fost creata.
8. Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti la rezultate diferite.
9. Invata din ziua de ieri, traieste astazi pentru ziua de astazi si spera pentru ziua de maine.

Scrisoarea Mariei Tanase catre sotul ei - IMPRESIONANT!

Maria Tănase a cântat dumnezeiește, toată lumea îi știe cântecele, dar acum descoperiti și cât de frumos a putut scrie fata născută în mahalaua Cărămidarilor. Și vă invit s-o și ascultați într-un interviu la radio. Este uluitor ce talent de povestitoare avea…





Scrisoarea Mariei Tanase catre sotul ei, caruia i-a încredințat ultimele gânduri și rugăminți, înainte de-a pleca așa cum și-a imaginat: 


„Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie.
Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui.
Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată. Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare.
Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră (…)
Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară și galbene în toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoție : Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană…”.

”Cu racheta o să sui/ În tăria cerului/ Şi fac haltă de-ajustare/ Doar la cele două Care/ Eu mă urc în carul mic/ Şi c-un fir de borangic/ Trag cu mine la plimbare/ Tot tarafu-n Carul mare.”

Maria Tanase


luni, 7 aprilie 2014

Zbor ...


"Iubirea și iertarea sunt cele două aripi cu care zburăm spre cer. A ierta înseamnă a trăi. Și a trăi înseamnă a iubi. Și cei care te laudă, și cei care te ceartă la fel vor muri. Ca mine, ca tine. Nu scuipați pe oameni, ci înțelegeți durerea lor."






\



Un sonet pentru adevărata dragoste scris de Vasile Voiculescu

Mereu cerșim vieții ani mai mulți, așa-n neștire,
Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră,
Și încă nu-nțelegem că fără de iubire
Se vestejește Timpul în noi ca floarea-n glastră;


Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni
Din care-altoiul șubred să-și tragă seva nouă;
Noi îl primim cu gheață și-l răsădim în cremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.

Ci-n van acum te mânii pe mine și m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
Oricând și ori de unde mă vei striga pe nume,
Chiar de-aș zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot m-aș scula din moarte ca să alerg la tine.

V. Voiculescu (27 noiembrie 1884 – 26 aprilie 1963), Sonet CLXXXIII