Ultimul interviu al lui Dan Puric

Jurnalul Naţional: Domnule Puric, ultima oară ne-am văzut înainte de sărbătorile de iarnă. De-atunci a dat viscolul, dumneavoastră aţi plecat în turneu prin ţară şi ţara a ieşit în stradă. Mai vine lumea la spectacole pe praful ăsta?
● Dan Puric: Se pot mobiliza oamenii şi în ciuda vremii, şi în ciuda vremurilor. Ignorând viscolul şi zăpada, lumea vine la spectacole, domnu' Ciutacu. Este o nevoie sufletească, nu una culturală. Suntem într-un proces de refacere sufletească. După ce joc, când vin oamenii la cabină, se foloseşte foarte rar expresia: "Felicitări, ati jucat bine". Nu, se foloseşte expresia: "Mi-aţi făcut o bucurie sufletească". Ceea ce simt e că oamenii receptează bucuria sufletească.

● O fi vreun soi de terapie pentru un popor suferind...
● Nici cuvântul terapie nu vreau să-l folosesc. E vorba de ocrotire. Ocrotesc rădăcina aceasta sufletească care mai pâlpâie în noi. De ce vin aceşti oameni? Joc de 10 ani şi am sentimentul că am debutat ieri. De ce reacţionează oamenii ca şi cum ar avea sute de ani de experienţă teatrală de genul acesta? De unde coeficientul acesta de inteligenţă nepoluată? Dramaturgul francez Sacha Guitry spunea că şi publicul trebuie să aibă talent. În România,publicul are talent. E un public rămas intact, care are alergie totală la mitocanizare. Pot să compar publicul din România cu cel din Asia, din toată Europa.

Ciclonul nu pleacă dacă nu bate fluturele din aripi
● Când nu merge la teatru, publicul ăsta mai iese şi-n stradă. Azi la Târgul Mureş, mâine-n Piaţa Universităţii, mai dă jos un guvern, mai pune un Arafat înapoi. Cum vă raportaţi la valul protestelor antiregim?
● N-am fost desprins deloc de fenomenul revoltelor. Cu ocazia asta, jucând în paralel Visul cu organizarea conferinţelor mele, am reuşit şi să intru în cartea de istorie.


● Pe aceeaşi pagină cu Andreea Esca?
● Nici chiar aşa, fiecare pe pagina lui, pe care o merită. În perioada în care erau focurile mai aprinse în Piaţa Universităţii, a sunat cineva la poartă, la casa mea. Erau doi oameni în vârstă. A răspuns soţia, eu dormeam. "Nu vă supăraţi, aici stă Dan Puric? Noi suntem din Piaţa Universităţii. Când se scoală domnul Puric, îl întrebaţi dacă vrea să fie preşedintele ţării?". Am vorbit cu ei până la urmă, i-am sunat, le-am spus că sunt sufleteşte solidar cu ei, dar eu am altă baricadă. Aveau aşa o candoare...Să fim bine înţeleşi, protestul a fost un lucru curat, o igienizare, oamenii au refuzat politica, fie ea şi de opoziţie. Sigur, până au intrat să confişte mişcarea asta ăia cu focurile, cu jandarmii, cu petrosinul. Revin la ce m-a marcat. Mi s-a părut extraordinar, am intrat în istorie, urmez linia asta de duioşie. Pe Brâncoveanu l-au rugat să fie domn, pe Petru Rareş l-au rugat la fel. Ca pe Brâncoveanu şi Petru Rareş l-au rugat şi pe Dan Puric. Dacă au făcut asta, înseamnă că poporul român are o sămânţă de genialitate.

● De ce jignirea de către Traian Băsescu a lui Raed Arafat, care nu-i român nativ, a generat inflamarea asta publică? În definitiv, nici un român verde n-a reuşit asta.
● Au simţit oamenii că domnul Arafat este printre puţinii care au făcut ceva durabil, bun. A salvat sute de vieţi. Românul a observat că e un om care nu numai că n-a fost apreciat, dar felul în care Băsescu l-a tratat nu a fost în regulă. Poporul român e sensibil. E efectul fluture. Un ciclon nu pleacă dacă nu bate un fluture din aripi. De la o oscilaţie mică de aripioară a plecat totul. E imprevizibil cât poate omul să îndure şi e imprevizibil de la ce se revoltă. S-au revoltat nu când le-a tăiat lefurile, ci că a vorbit preşedintele urât cu omul acela. Ăsta este poporul român.

Intelectualii se vând, sunt fripturişti
● Mai e vreo afacere să fii naţionalist în globalizarea asta scelerată şi aproape obligatorie?
● Naţionalismul românesc diferă net de cel german sau francez. Şi e bine că-i aşa. E o chestie de apărare identitară. România este atacată în fondul ei sufletesc. Toate minimalizările astea ale rolului României în lume sunt făcute ca să ne rănească. În definitiv, ce exemplu mai clar de multiculturalism decât "Take, Ianke şi Cadâr” se poate oferi Europei? Şi e natural, nu forţat de politici. Cele mai grave suferinţe să ştiţi că sunt cele psihice. Iar poporul român este atacat în sufletul lui. Se produce o degenerare la nivelul populaţiei. De aici şi unda de şoc a trezirii ei. Pe vremuri de criză, poporul ori dispare, ori se căleşte. Până la urmă, oamenii vin la conferinţele mele ca să se refacă sufleteşte. Vin mii de oameni să le vorbesc despre demnitate. De la Eliade, Vulcănescu şi Cioran, n-a mai existat preocuparea de e vorbi despre rolul României în lume. Încrec s-o fac eu acum, cu modestele mele puteri. Pentru că vocea României în lume a dispărut. Am fost băgaţi cu forţa într-un salon, de parcă am suferi de o boală contagioasă. Nici măcar rudele nu vin să ne vadă. Ni s-a impus comunismul cu forţa, ni s-a impus o gardă de intelecuali trădători. Această intelectualitate care ne-a creat un spaţiu dilematic a făcut ca tineretul să nu aibă unde să se întoarcă.

● Este blestemul perpetuu al intelectualului care fraternizează cu puterea politică şi cu regimul, oricare ar fi ele?
● Intelectualii nu fraternizează cu regimul politic, ei se vând. Sunt fripturişti, domnule Ciutacu. Se duc încotro bate vântul pentru nişte oportunităţi mizerabile. Când am scris "Cine suntem”, am fost taxat de aşa-zisa elită drep naţionalist de extrema dreaptă. Pentru că am curajul să afirm că ne aflăm într-un pasaj de distrugere soft a României. Un plan de distrugere lent este perfect viabil. Se face cu oameni care îţi aneantizează sentimentul trecutului. Ajungem să nu mai avem valori comune. Ni se inoculează şi frica de viitor. Suntem declaraţi bolnavi chiar de cei care ne-au îmbolnăvit. Intelectualii care ne dau barbiturice. Omul a ajuns să fie terorizat de prezent, fără să mai îndrăznească să viseze. Procesul de schilodire e bine făcut. Dar există un recul al poporului şi asta chiar o simt, nu mă îmbăt cu apă rece. Rexistenţa e de tip carstic, subteran...

● Poate ne-o scoate din beznă noul guvern.
● Haideţi să nu ne îmbătăm cu apă rece. Noul guvern este o continuare a ceea ce-a fost. Dar nu mă lansez într-o critică, nu-i prolifică. Misiunea mea nu e să critic, ci să fertilizez mintea românilor. Pentru că dragostea de ţară, demnitate nu se mai poartă, ăştia n-au nici o treabă cu metabolismul poporului român. Ştiţi cum mă simt în România, vizavi de Guvern? Cum mă simţeam faţă de administratorul meu de bloc din Botoşani, care s-a luat de mine că făceam repetiţii în garsonieră şi mi-a zis: "Domnu' Puric, şi eu am soţie, dar nu o bat aşa ca dumneavoastră. Mai daţi şi drumul la muzică să nu se audă". Aşa e şi cu Guvernul, n-are nicio treabă.

● Păi poate n-o guverna pentru România pentru români...
● România nu mai e demult o ţară, e o regiune, o margine a Europei. Dar, vorba lui Titu Maiorescu, toate lucrurile tremură la margine, sunt vii...

● E normal să avem un şef de serviciu secret premier? E democratic? Parcă suntem în Siria sau Egipt!
● Ce-i democratic în România? Aici e posibil orice.

● Inclusiv să adoptăm legea lustraţiei, selectiv, la 22 de ani după Revoluţie, când cine a avut de condus ceva în ţara asta s-a săturat până acum. Ştiţi că puterea a fost la un pas să-i lustreze din start pe Ungureanu şi pe Meleşcanu, abia numiţi? Noroc cu amendamentele...
● Am urmărit implementarea legii lustraţiei. E ceva comic. Ăştia din clasa politică nu sunt fantomele trecutului, sunt cancerul prezentului. Ăia din trecut i-au fătat pe ăştia. Totdeauna, o celulă canceroasă e rebelă.

Am semnat angajamentul şi m-am autodemascat
● Copiii şefilor noştri vor fi şefii copiilor noştri...
● Exact! Clasa politică e formată din copii handicapaţi care aşteaptă să moară românii ca să le ia averile. Hidrele s-au retras discret după '89, i-au arestat pe ăia, i-au băgat la bulău şi după aia au revenit. Eu cu ăştia am de-a face, pentru că ăştia sunt structura infectă a ţării, care au vândut şi vând în continuare. Eu m-am întâlnit cu oameni din Securitate, care mi-au zis: 'domnu' Dan, noi n-am trădat”.

● Vreţi să vă spun, fără să mă uit pe site-ul Jurnalului Naţional, unde interviul e transmis online, care va fi întrebarea din cap?
● Da.

● Dacă aveţi ceva de spus în legătură cu angajamentul cu Securitatea pe care l-aţi dat în scris când eraţi mic...
● Păi nu v-am zis în emisiune? Nu ne ascundem de fantomele trecutului. E chiar bine că discutăm. M-au făcut utecist, m-au făcut membru de partid, se ruga Cotescu, săracu', a zis "bă, Puiule, hai să fim între noi, aici, că suntem numai securişti şi turnători”. Amza mi-a zis: "bă, băiete, bă, bagă-te bă-n partid, că suntem între noi”. Aveam 17 ani când a venit ăla cu hârtia şi m-a pus. Mi-a pus creierul pe moaţe şi primul lucru pe care l-am făcut: m-am autodenunţat şi cu asta s-a terminat. Deci este caz unic. M-a întrebat cine face politică-n clasă. Am zis: "dom'le, eu fac politică”. Păi eu îl imitam pe Ceauşescu. Pesemne că am fost turnat, am fost luat în toată chestia asta şi m-au luat. Cine vrea să se ducă la CNSAS să vadă. Eu nu m-am dus. Să mă duc eu la securişti? Ei să vină să-mi dea dosarul! Eu la 17 ani eram curat ca acum. Tovarăşul Puric avea 17 ani. Tatăl lu' tovarăşu' Puric fusese boier, avea 500 de hectare, n-a făcut politică, eu nu ştiam. Când m-a pus ăla să scriu pe hârtie, cred că au venit îngerii. Am pus mâna pe pix: Dan Puric. Nu m-a mai căutat după aia nimeni, niciodată. Mă gândesc uneori ce face ăla acum, în timp ce noi vorbim. Fiu-său cred că este la Harvard studiază. Şi am zis aşa: este genă inferioară la studii superioare. Pentru că fiu-său la fel va facem, ca tac'su. Este gena de român cu î.

Prestator de servicii cultural-artistice
● Cum arată România lui Dan Puric?
● Uite, mi-am luat câine. Sunt singurul Puric cu câine din lume. Mă plimb cu el prin parc. Acolo am văzut structura României. Javrele maidaneze, care seamănă cu oamenii politici, sunt hrănite de paznici. Ăştia care se plimbă cu câini individuali le aduc mâncare, în loc să dea în ei cu bolovani. Linia de forţă e una sufletească, în loc să vină cu o rangă. Ăştia au găsit creştinismul pentru maidanezi. Eu, dacă aş avea forţă, l-aş chema pe Cezar, tipul şla genial din "Cezar şi câinii”, care-i mexican şi care, de fapt, îi învaţă pe oameni cum să se comporte cu câinii. Ştiţi că noi mereu am îmblânzit fiara? "Bă, nu lua toată ţara!” Clasa politică trebuie ţinută în lesă, tot timpul, cu botniţă. Ştiţi că sunt rase de câini fioroşi pe care trebuie să le ţii doar în lesă şi cu botniţă. Muşcă, sfâşie, sunt programate. Lesa e la noi. Şi dumneavostră, apropo de ceea ce faceţi, îi ţineţi în lesă. Din când în când, când o iau razna, o botniţă bine pusă...Dacă n-ar fi câte o botniţă pusă de jurnaliştii de bună calitate de la noi din ţară, ar fi prăpăd.

● Nu ştiu cât se uită ei în gura noastră.
● Jurnalismul în România a ajuns, totuşi, o forţă. Le e frică de scandal.

● Vi se pare că le e frică foarte tare? Mâine, de pildă, votează iar întreruperea emisiei Antenei 3...
● Să voteze, care-i problema, că trebuie să muşte şi ei. Dacă ai pitt-bull în casă, ştii că trebuie să-i pui botniţă, e instinctul lor.

● Da-i noaptea minţii în miezul zilei!
● Care minte, dom'le, a cui? Lăsaţi-i în pace. Ei trebuie să-şi facă reflexele. Îi ceri rechinului să fie delfin? Ce treabă aveţi dumneavoastă? Pe mine v-am mai spus cum mă scanează: prestator de servicii cultural-artistice. Sunt geniali, au creierul din '75. Cu cât merg spre anul 2050, cu cât ei involuează.

● Prestatorul de servicii cultural-artistice crede în noţiunea de regalitate?
● Domnu' Ciutacu, vă spun un lucru. Pentru mine, principiul monarhic e continuarea principiului voievodal. Principiul voievodal este ierahie. Aveţi mamă. Să vă trăiască şi să vă bucuraţi de ea! Mama mea a murit. Niciodată un copil nu creşte îndeajuns de mare încât să nu-i poată spune mamei "mamă”. E o ierarhie naturală. Un conducător nu se alege, se impune. Probabil că din masa aia de ţărani s-a impus o valoare, pe care au luat-o şi au recunoscut-o. La noi, ăştia sunt aleşi. De regulă, nea Fane, 5 ani, ne sufocă viaţa. Şi el ţine cu un partid, nu ţine cu neamul. Doi la mână, gena de tip german şi cu gena boierească au reuşi să scoată ţara asta. Segmentele de libertate în care ne-am putut dezvolta au fost sub ei. Restul, sub tancuri, sub sovietici şi sub improvizaţia asta criminală pe care dumneavostră trebuie s-o asanaţi, să o fugăriţi, să nu fie chiar excesiv de criminală. Şi ăştia ne pun garou, dom'le. Putem face embolie. Le mai desfaceţi garoul. "Lasă, dom'le, sângele să circule!” Faceţi următoarea chestie. Mâine, toţi cei care sunteţi, după părerea mea, nişte jurnalişti de excepţie ieşiţi din spaţiu. Să vedeţi ce haită cumplită iese aici! Românul nu are societate civilă. Ţineţi loc de aşa ceva. Trebuie să lătraţi. Când vine jigodia în jurul gardului, trebuie să fie nişte oameni care să latre.

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro