Despre frica noastra cea de toate zilele

Va invit sa lecturati articolul Laurei, pe care sper sa-l gasiti util si sa va aduca solutii la unele stari de fapt:

"O prietena de departe mi-a trimis un mail. Si mi-a povestit in mesajul asta ca, de cateva saptamani, se confrunta cu niste frici de tot felul, majoritatea absurde total, care insa o lasa paralizata de groaza si incapabila sa inainteze in viata ei. M-a intrebat ce sa faca, cum sa scape de frica?

Hmmm… mesajul a venit, ca intotdeauna, exact cand imi prindea si mie tare bine sa imi trec in revista uneltele de iesit din frica, nu de alta, dar si eu trec tot de cateva saptamani prin tot felul de angoase interioare, din care am inceput sa scot capul, dupa multa rezistenta si dupa ce am uitat complet sa fac tot ceea ce povestesc mai jos, la o noua rubrica de sfaturi gratis pentru prietenii-cautatori spirituali…

Le trec aici, pe ele, uneltele, inca o data, pe curat. Ca or fi de folos si mie, si altora.

-      O reteta-fulger pentru frici nu am nici eu… si nici nu cred ca exista. Din ceea ce am inteles eu pana acum din calatoria mea interioara, crestem pe o spirala. Ajungem intr-un nivel al constiintei, curatam in straturile de iluzie si invatam, pe acel nivel, tot ce suntem capabili sa invatam si curatam la acel moment din evolutia noastra, apoi mergem mai departe, in spirala, si revenim in locuri pe unde am mai fost, doar ca suntem pe un punctulet mai sus, iar de data asta curatenia este mai profunda, atinge alte si alte niveluri de iluzie din noi insine…

-      Cand ne napadesc si tot felul de frici, cel mai mare rau pe care ni-l facem noua insine este ca ajungem sa credem ca noi suntem frica aia. In cazul meu, ca nu sunt buna de nimic daca, desi am muncit atata cu mine insami, inca ma mai surprind tremurand de nevoia de a fi recunoscuta si apreciata, laudata si pupata uneori in fund; cand inca mai imi e frica sa spun NU, de teama ca o sa se supere celalalt, chiar atunci cand stiu 100% ca raspunsul corect fata de situatia respectiva este, din respect si iubire fata de mine, NU; cand inca mai imi e frica sa las din mana iluzia controlului si a puterii; cand inca mai judec, cand inca mai condamn, cand inca mai privesc de sus, cand inca ma mai enervez, cand inca mai tip, cand inca mai fac crize de nervi, cand inca mai cred ca dreptatea mea e mai dreapta decat dreptatea altuia, cand inca vreau sa am ultimul cuvant, cand inca mai dispretuiesc slabiciunile altuia si pe ale mele insami…

-      Nu conteaza de ce anume ne e frica. Nu conteaza tipul fricii. Frica e aceeasi energie, este doar o emotie, indiferent de forma in care alege sa se manifeste. Deci, de ce anume ne e frica NU CONTEAZA de fapt. Credem ca am scapat de frica de intuneric, apoi ea, frica, se reintoarce sub forma groazei de a ne pierde locul de munca. Sau partenerul. Sau copilul. Sau masina. Sau casa. Sau examenul la scoala de soferi. E aceeasi energie si intotdeauna va cauta si va gasi o forma prin care sa se faca auzita, vazuta, simtita.

-      Uita-te la frica, ca si cum ai intra intr-o camera murdara, in care n-ai mai fost de mult timp, si care a stat neaerisita si nematurata multa vreme. Cand deschizi geamurile si aprinzi lumina in camera asta, o sa vezi praf si panze de paianjeni si poate gandaci si soareci, iar aici unde locuim noi, la Pedra do Sabia, e posibil sa fie si vreun sarpe si cu siguranta vei gasi cel putin un liliac, stii? Ceea ce pe mine ma ajuta cel mai mult atunci cand ajung in contact cu o astfel de camera din mine insami, este sa imi amintesc permanent ca eu NU SUNT nici paianjenii, nici serpii, nici praful, nici mizeria… ci ca eu sunt CEA CARE FACE CURAT. Asadar, cauta sa iti amintesti permanent ca TU ESTI CONSTIINTA care a intalnit in drumul ei de crestere un nou nivel de blocaje, pe care acum le curata.

-      Nu mai incerca sa fugi de frica, nici sa te mai judeci, nici sa te mai acuzi ca nu esti destul de bun/a sau evoluat/a. In schimb, atunci cand apare iar – si vine sub forma furiei, a nerabdarii, a judecatii, a arogantei, a tristetii, a depresiei, a melancoliei, a lenei, a oboselii, a anxietatii – cauta sa stai in tacere cu ceea ce se petrece in tine, si sa pastrezi viu un singur gand: Eu NU SUNT TRISTETEA ASTA, de exemplu. Tristetea e doar unul dintre gandacii din camera murdara, care se vad nevoiti sa plece. Suntem mai mult decat orice identitate pe care putem si vrem sa ne-o creem in orice moment. Cand trecem printr-o asa numita noapte neagra a sufletului, printr-o criza existentiala, este pentru ca acest MAI MULT care suntem ne cere sa il lasam sa lucreze in noi, ne cere sa avem credinta, rabdare si incredere, ca sa curete ce e de curatat. Nu mai incerca sa fugi de asta.  Am invatat ca, in loc sa fug, pur si simplu mai bine ma relaxez – dorm, stau intinsa pe spate si pe burta cat de mult pot direct in contact cu pamantul/iarba, stau in contact cu apa cat de mult pot si las Constiinta/Iubirea/Dumnezeirea sa lucreze in mine. Nu e nimic in neregula cu NOI. Din vreme in vreme, o parte din mine, din tine, din fiecare din noi trebuie sa moara, si daca trebuie sa moara inseamna ca e o parte iluzorie, nereala, care nu este CINE SUNTEM de fapt.

-      Frica isi are sediul in rinichi. Iar APA e cea care spala frica. Iar APA e la fel de vie ca mine si ca tine. Deci, inca o data, beau multa apa, fac multa baie in surse naturale de apa (rau, mare, lac), binecuvantez apa pe care o beau, binecuvantez apa cand fac dus – asa dau comanda si apei din mine insami sa se auto-curete. Topai. Da, da, topai pe loc, ma scutur din toate incheieturile, stand cu picioarele bine infipte in pamant, ma scutur ca si cum as vrea sa dau jos de pe mine tot ce s-a urcat pe mine si in mine si nu mai imi trebuie, topai, sar si ma scutur si inca o data apa din mine stie ca a primit mesajul de auto-curatare.

-      Traim timpuri de profunda schimbare. Timpuri de intens bombardament energetic, menit sa ne trezeasca, sa ne scuture, sa ne faca sa ne dam toate mastile jos, pentru a ne intoarce la Adevar. Stiu ca toata energia care scalda pamantul in aceste timpuri trezeste in noi femininul sacru, care impinge inspre afara toate minciunile pe care ni le spunem in fiecare zi. Cu cat ne luptam si rezistam mai putin, cu cat ne lasam cu CREDINTA totala in bratele Mamei – care este purtatoarea si marea invatatoare a Iubirii Divine – si o lasam sa faca cu noi ce are de facut, cu atat mai usor si mai rapid e procesul. Cuvintele cheie sunt CURAJ, CREDINTA, INCREDERE si RABDARE. Va trece si asta. Si vom iesi si din asta mai puternici, mai aliniati cu Vointa Divina, mai adevarati si cu inca un pas mai aproape de Acasa.

-      Aminteste-ti – ce ai CERUT cu un pic timp inainte ca un nou val de frica sa te ia pe sus, sau, mai corect spus, pe jos? Intotdeauna primim ceea ce cerem. Iar, ca sa primim ceea ce cerem, de cele mai multe ori e nevoie ca intai sa se faca curat in noi… Eu cer un singur lucru: Pacea lui Dumnezeu. Pai si ca sa ajung la pacea lui Dumnezeu, ma mai mir ca se face curatenie in mine cu aspiratorul ala industrial, mai nene?

-      Un exercitiu pe care il fac zilnic, din Cursul de Miracole, ca primul gand constient pe care il eman dup ace deschid ochii: “Astazi nu voi lua nici o decizie de una singura”. Si in orice pas pe care il fac, imi intreb inima, Dumnezeul interior, si astept in tacere raspunsul. Nu mi-a placut raspunsul, de multe ori, la naiba. Pentru ca a insemnat de multe ori sa NU FAC ceea ce credeam eu, in umflatul si atoate-cunoscatorul meu ego, ca am de facut, sau sa fac exact opusul. In final, am vazut ca ceea mi-a spus inima era corect. Si daca m-as fi agitat mai putin si as fi rezistat mai putin, daca m-as fi predat mai repede si mai cu gratie, as fi scutit o gramada de zile petrecute in suferinta…
 

Cam asta stiu sa scriu astazi despre frica si navigarea prin furtuna, ca sa iesim pe partea cealalta cu corabia intreaga si mai aproape de destinatie. Ca sa trecem prin frica, e nevoie de CURAJ. Iar principala sursa de curaj este gandul ca nici o frica nu e, de fapt, reala…

Si un ultim exercitiu, venit de la Hathori prin Tom Kenyon: priveste orice situatie de pe un punct situat desupra locului in care te afli. Un punct din care te poti vedea pe tine, agitatia ta, locul in care esti, ceilalti actori implicati in piesa de teatru. Priveste frica prin care navighezi, de pe un punct mai inalt.

Ce se intampla cu mine de fiecare data cand imi aduc aminte sa fac asta? Ma bufneste rasul. Dar ras din ala, zdravan. Si pe urma ramane un zambet larg si plin de compasiune. Si se duce instantaneu toata frica, indiferent de forma sub care a venit de data asta sa ma faca sa imi pierd vremea…

Cu iubire, navigand cu carma in mana,
Capitan de vas Laura C.

Multumesc. Cu recunostinta. Te iubesc."

 

Sursa: http://viataprinbalonulroz.ro/author/laura-2/

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro