Oameni care ne inspira si ne dau putere!

Va fac cunostinta cu SupraOAMENI care traiesc alaturi de noi mult mai intregi decat ne simtim cateodata, plini de VIATA si Bucurie de a impartasi, de a compasiona, de a ne ajuta sa traim plenar, sa ne depasim limitele impuse de noi, in conditiile in care ei au venit aici cu limite vizibile pe care le-au depasit cu vointa si credinta intr-un mod incredibil.

In fata acestor Oameni ma inclin! Le sunt recunoscatoare si imi deschid mai tare bratele sa-i imbratisez in semn de respect si MULTUMIRE!

Nick Vujicic - speaker motivational si Marian Başa - pictor

Nick Vujicic. "Fără mâini. Fără picioare. Fără griji!

Poate că uneori simţi că eşti la capătul puterilor şi îţi vine să plângi în hohote. Poate că alteori eşti prins cu grijile şi treburile de zi cu zi şi nu mai ai vreme să te uiţi în jur. Dar ne gasim timp sa multumim pentru ceea ce Suntem si Avem, pentru ca avem maini, picioare, ...?! Nick este recunoscator, iubeste viata, traieste cu bucurie, chiar daca nu este intreg fizic ... Noi ce motiv avem sa nu fim recunoscatori vietii?
Are aproape 30 de ani, iar atunci când s-a născut, toată lumea a înmărmurit. O linişte cumplită a definit intrarea în viaţă a lui Nick Vujicic: se născuse un copil cu sindromul Tetra-Amelia.

"Imaginează-ţi cum e să te naşti fără mâni. Fără braţe cu care să cuprinzi pe cineva. Fără mâini cu care să mângâi sau cu care să strângi alte mâini. Dar cum o fi să te naşti fără picioare? Să nu poţi niciodată să dansezi, să mergi, să alergi, fără să poţi măcar să stai vreodată pe picioarele tale. Ce-ai face? Cum ţi-ar afecta toate astea viaţa de zi cu zi?" Aşa începe povestea lui Nick pe pagina lui de internet, attitudeisaltitude.com.
Copilăria şi adolescenţa lui au fost marcate de o luptă teribilă: a învăţat să facă fiecare lucru banal pe care noi, ceilalţi, nici nu conştientizăm cât de norocoşi suntem că-l putem face: să se spele pe dinţi, să se piptene, să scrie, să ajungă dintr-o cameră în alta... Pas cu pas, victorie cu victorie, Nick s-a transformat în tânărul aproape ireal care azi le redă zâmbetele şi curajul altora mult mai norocoşi decât el.

 Marian Başa, artistul fără mâini, pictează ţinând penelul între degetele piciorului drept!
 
Învingându-şi handicapul, cu o voinţă extraordinară, Marian Başa a cunoscut consacrarea în artă.
Moto-ul său în viaţă este: „Performanţa nu are limite!"

Pictorul gălăţean Marian Başa este unul dintre semenii ale căror existenţe sunt extraordinare lecţii de viaţă. „M-am născut cu o boală numită artrogripoză congenitală multiplă din cauza căreia nu-mi pot folosi absolut deloc mâinile. O boală pentru care nu există tratament. Paradoxal, norocul meu a fost acela că provin dintr-o familie cu o situaţie materială modestă. Părinţii mei nu şi-au permis să plătească pe cineva care să aibă grijă de mine atunci când n-o puteau face ei şi asta m-a determinat să lupt pentru a deveni independent" - aşa îşi începe seria impresionantelor sale mărturisiri Marian Başa. Handicapul de care suferă tânărul în vârstă de 27 de ani nu l-a împiedicat să-şi urmeze vocaţia artistică.

În urmă cu trei ani, pictorul a absolvit Universitatea de Arte din Bucureşti. Miracol? Nu, o voinţă extraordinară! „
Pe când aveam cinci ani, una dintre surorile mele a început clasa întâi şi am văzut-o cum desena bastonaşe. I-am spus că vreau şi eu şi în glumă mi-a pus creionul între degetele piciorului drept. Am început să trag liniuţe cu o bucurie greu de descris. Mama m-a văzut, şi, cu lacrimi în ochi, m-a ajutat să continui. Îmi apuca piciorul cu mana şi mă învăţa să scriu literele. Acela a fost începutul", povesteşte tânărul artist plastic. Marian spune cu mândrie că, doi ani mai târziu, când a mers la rândul său la şcoală, ştia şi putea să scrie. „Mama s-a gândit că trebuie să mă înscrie la o şcoală specială, dar acolo i s-a spus că ar fi păcat de mintea mea, aşa că am mers la una generală. Scriind cu piciorul, am fost un elev aproape normal", afirmă pictorul. Spune că datorează integrarea lui în societate mai ales surorilor sale.

Un rol foarte important în viaţa lui a avut profesorul de biologie Albert Gierling, care i-a descoperit vocaţia artistică. Mai întâi, a comadat o bancă specială adaptată handicapului elevului său astfel încât să poată scrie stând mai comod, la şcoală. Apoi, într-o zi l-a văzut desenând şi i-a descoperit vocaţia. „Eram în clasa a treia şi domnul profesor a văzut pe bancă mai multe desene de-ale mele. Le-a privit cu atenţie după care mi-a cerut să desenez câteva felicitări de Crăciun. A vândut vreo 7000 de copii xeroxate, iar banii i-a depus într-un cont pe numele meu în speranţa că ar putea fi cheltuiţi pentru vreun tratament sau operaţie care să-mi redea mâinile", îşi aminteşte emoţionat Marian.

Spre uimirea tuturor, adolescentul, care-şi găsise deja drumul în viaţă, a luat admiterea la Liceul de Artă din Galaţi pe care l-a absolvit cu brio. „Am avut niste profesori absolut minunaţi cărora n-am vrut să le înşel aşteptările. Lucram foarte mult şi toţi ziceau că eram bun. M-au pregătit pentru admiterea la facultate şi m-am străduit să progresez obligat fiind de încrederea lor", afirmă Marian Başa. Modul în care desenează Marian Başa este un spectacol fascinant La facultate, tânărul artist a trecut prin multe momente dificile având în vedere condiţia materială modestă a familiei sale. Au fost perioade în care nu a avut cu ce să-şi cumpere materialele necesare (pânză, carton, uleiuri etc.), sau bani pentru plata taxei de cămin. Acum însă poate privi în urmă cu mândrie. Palmares artistic Lucrările pictorului Marian Başa au fost expuse pe simezele a cinci expoziţii personale - ultima anul trecut, la Sala Radio -şi ale altor câteva zeci colective.

„Intenţionez ca, în viitor, să mă ocup de spectacole cu nisip pe sticlă şi grafitti. Ca să înţelegeţi, pe o masă de sticlă este presărat nisip, iar dedesubt se află o cameră video conectată la un videoproiector. Spectatorii urmăresc pe un perete, timp de 10 - 15 minute, cum desenez, de exemplu, un elefant pe care îl metamorfozez într-un ceainic şi aşa mai departe", explică artistul plastic.

Marian Başa este deja un nume în pictura contemporană, iar tablourile sale au o cotă de piaţă bună. Pe cel mai bine plătit a primit 5.300 de euro. Criticul de artă Armand Steriadi consideră că pictorul gălăţean este o figură remarcabilă în lumea artiştilor plastici: „Tot ceea ce a "premeditat " în plan artistic până acum i s-a împlinit. Libertatea lui posedă repere reale, potenţate de o biografie particulară , dincolo de care traieste un suflet nedeprins cu înfrângerile".

De cinci ani, Marian îşi petrece verile pe Litoral, la Mamaia, unde face portrete pentru turişti şi cea mai mare parte a banilor astfel câştigaţi o donează Fundaţiei Licinium al cărei membru este. „Licinium promovează îmaginea pozitivă a persoanelor cu handicap. Anual, fundaţia acordă unor astfel de persoane 50 de burse de studiu şi sprijin pentru a reuşi în viaţă. Eu mă număr printre cei care cred în această misiune. Dacă vrei să ajuti pe cineva, în primul rând, trebuie să-l faci să creadă că poate reuşi", consideră pictorul. Spune că printre cei ajutaţi se numără o tânără, care, vreme de şase ani, a refuzat să mai iasă din casă fiind complexată de handicapul de care suferă. „M-am jucat cu mintea ei şi acum vă pot spune cu mare satisfacţie că este studentă la ASE.

De altfel, recent, am început filmările pentru un clip care va fi difuzat pe toate televiziunile şi sper că voi reuşi să conving cât mai mulţi oameni, cu sau fără handicap, că performanţa nu are limite", mai spune Marian Başa. Artistul plastic poate spune fără să exagereze că şi-a schimbat destinul şi are credinţa că oricine poate s-o facă.
Sursa articol: adevarul.ro





Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro